In 1987 Romania a fost una din cele 16 natiuni invitate sa ia parte la prima Cupa Mondiala, organizata in comun de Noua Zeelanda si Australia, o recunoastere a valorii rugbiului romanesc, daca ne gindim ca echipe ca Samoa de Vest si Uniunea Sovietica nu fusesera invitate. La prima editie, Stejarii au obtinut o singura victorie, cu Zimbabwe, 21-20 si au pierdut cu Franta, 55-12 si cu Scotia 55-28.
RWC 1991
Cel care a preluat conducerea echipei dupa retragerea lui Naca a fost bunul sau coleg si adversar Teodor Radulescu, care a ramas la carma nationalei pana dupa Revolutie, inscriindu-si in palmares doua victorii de vis, impotriva Tarii Galilor, la Cardiff, in 1988, si impotriva Frantei, la Auch, in 1990, prima victorie in deplasare impotriva francezilor.
In ciuda diferentelor de temperament, personalitate si conceptie de joc, tandemul Radulescu-Naca, la sugestia federalului Mihalache, a reusit sa conlucreze pentru o scurta perioada in cursul Turneului de Calificare pentru a doua Cupa Mondiala din 1991, turneu care urma sa se desfasoare in Insulele Britanice si Franta. In luna septembrie 1990, la turneul de calificare din Italia au luat parte Romania, Olanda, Spania si tara gazda, Italia. Italienii, invingatori cu scorul de 29-21 in meciul final cu Romania s-au calificat primii, iar romanii, care i-au invins atit pe olandezi cit si pe spanioli, au iesit pe locul doi ajungand in grupa de la Mondiale din care mai faceau parte Franta, Fiji si Canada, grupa care s-a jucat pe teritoriul Frantei.
La inceputul anului 1991 “divortul Naca-Radulescu” a devenit definitiv, dar in timp ce Naca s-a intors la Constanta, Radulescu a continuat la nationala girand rolul de antrenor principal, cu fostul international Petre Ianusevici ca antrenor, asistat de Florin Popovici.
A urmat un turneu de cinci meciuri in Noua Zeelanda, unde Petre Ianusevici a devenit antrenor principal avandu-l ca ajutor pe capitanul echipei, Haralambie Dumitras. Cel de al treilea membru al echipei de antrenori a fost neozeelandezul Ross Cooper, care si-a adus o contributie considerabila la campania din Cupa Mondiala din 1991.
Dupa intoarcerea din Noua Zeelanda Romania in crestere marcanta de forma si valoare pierde la limita 33-2, dupa un meci foarte strins in fata Frantei la Bucuresti in iunie, reusind sa invinga echipa Scotiei 18-12 tot la Bucuresti la sfirsitul lui august.
In Octombrie, in vizibila scadere de viteza fata de meciurile din vara, Romania incepe campania la Cupa Mondiala cu o infringere severa in fata Frantei, la Beziers, unde a pierdut 30-3, in fata echipei antrenate de Daniel Dubroca si Jean Trillo. In meciul cu Canada de la Toulouse, dupa o repriza dominata categoric de Stejari, cateva inexactitati – o minge pierduta de sub control de inchizatorul de gramada la un mol langa linia noastra de tinta si un balon scapat din mina de fundasul Roman venit in atac, la cativa metri de terenul de tinta advers – au permis canadienilor sa sa castige 19-11, un meci care le-a adus calificarea in sferturile de finala. Cum se mai spune, nu au cistigat ei meciul, ci l-am pierdut noi! In ultimul meci din grupa, Romania reuseste sa invinga Fiji 17-15, in primul meci din istoria intalnirilor bilaterale, cu capitanul Dumitras facand o partida de zile mari.
Chris Thau