Din această săptămână, Comisia Centrală de Arbitri are un nou președinte, pe Mihai Irimia. În vârstă de 41 de ani, Mihai Irimia s-a născut la Bârlad, pasiunea pentru rugby fiindu-i insuflată de tatăl său, Mihai. Ca junior a evoluat la clubul local, Rulmentul Bârlad, după care, odată cu venirea la București pentru continuarea studiilor, a jucat la echipa de seniori RC Grivița. A ales calea arbitrajului la îndemnul lui Mircea Vătui și a lui Florian Dudu, iar în 2006 a absolvit Școala de arbitri.
În 2019 a devenit primul comisar de citare român din Panelul World Rugby, structură ce reunește pe cei mai valoroși experți în anti-joc din lumea rugbyului. În ultimii ani a fost delegat în calitate de comisar de citare în competițiile intercluburi europene, în circuitul internațional de rugby 7s, în meciurile World Rugby. Acesta participă în fiecare an la sedintele de calibrare organizate de catre EPCR la Birmingham, în decembrie, cu tot personalul disciplinar angrenat în competițiile organizate de EPCR.
Mai mult, mâine va oficia în premieră în calitate de comisar de citare la meciul de 6 Națiuni U20 dintre Irlanda și Scoția, iar luna luna viitoare va avea același rol la unul dintre sferturile de finală ale EPCR Challenge Cup.
Mihai Irimia a vorbit despre ce înseamnă noua postură în fruntea arbitrajului românesc și obiectivele pe care și le-a setat.
Ce te-a determinat să accepți provocarea?
Cred că totul a plecat de la educația sportivă pe care mi-a insuflat-o tatăl meu, un mare pasionat de rugby și apoi antrenorii mei de la Bârlad, care m-au învățat valorile jocului de rugby. Iar una dintre aceste valori se numește PASIUNEA pentru rugby, care se manifestă, în cazul meu, prin dorința de a ajuta acest minunat sport, atât cât pot și în modul în care pot. Astfel că, în momentul în care am primit invitația FRR de a pune umărul la dezvoltarea arbitrajului românesc din această postură, am răspuns fără ezitare DA.
Ce îți dorești să aduci nou sau să schimbi?
În lumea în care trăim, motivațiile pentru a te apuca de sport, fie din postura unui jucător, a unui antrenor sau a unui arbitru par a fi din ce în ce mai puține. Vreau să readuc în rândul colegilor arbitri actuali și viitori, în primul rând, plăcerea de a fi pe teren, alături de 30 de jucători. Dacă o activitate este făcută cu plăcere, 100% rezultatele vor veni mai rapid și natural, iar toți cei din jur vor fi beneficiarii acestei abordări. Îmi doresc să schimb modul în care oamenii din fenomen se uită la arbitri, vreau ca arbitrii noștri să fie discreți și prietenoși în maniera de arbitraj, mulți deja sunt, astfel încât actorii principali ai arenei, jucătorii, să îi considere parteneri la spectacol.
Te-ai gândit la un sistem de lucru? Sunt reprezentanți zonali ai arbitrilor în Comisie, o noutate până acum…Ai un plan pe termen lung? Niște obiective setate?
Da, mi-am facut un proiect foarte clar, cu obiective pe termen mediu și lung, cu ținte clare și cu nevoi bugetare si nu numai, necesare pentru atingerea lor. Planul a fost aprobat în integralitate de către Biroul Federal, astfel că acum mă pot apuca de treabă, alături de colegii de comisie. Reprezentanții zonali nu sunt o noutate, ei au fost întotdeauna și vor rămâne cei care identifică persoane cu potențial pentru arbitraj în zona lor, îi instruiesc, îi cresc, le ghidează pașii spre marea performanță. Ei sunt coloana vertebrală a arbitrajului românesc. Ceea ce este nou, în schimb, cel puțin la noi, deoarece georgienii beneficiază de acest rol de acum două cicluri mondiale chiar, este poziția de RDO (Rugby Development Officer) – o persoană atestată de către World Rugby și cu o vastă experiență în arbitraj, care are rol de antrenare a arbitrilor și de formare a antrenorilor de arbitri. Încercăm să identificăm o persoană potrivită să acopere acest rol vital pentru dezvoltarea arbitrilor români cu potențial de a crește în valoare, având drept țintă delegarea lor de către forurile mondiale și europene la meciuri internaționale.
Arbitrajul este una din componentele cele mai contestate în toate sporturile. Ce îți dorești tu în ceea ce privește felul în care este perceput arbitrajul în rugby-ul românesc?
Cred că am răspuns cumva la această întrebare, îmi doresc ca cei implicați în fenomen, arbitri, jucători și antrenori să conștientizeze faptul că vâslim cu toții în aceeași barcă și că fiecare participant la “spectacol” are rolul său. Mai mult, fiecare dintre noi are de învățat din perspectiva și pregătirea specifică a celuilalt, doar așa putem aduce progres rugby-ului, în general.
