.png)
CSA Steaua Bucuresti si U Cluj se vor intalni in barajul SuperLigii CEC Bank pentru un loc in semifinalele competitiei. Meciul, programat sambata, de la ora 11:00 (TVR 2) va avea o semnificatie aparte pentru Cristian Petre (36 de ani), antrenorul Stelei care se ocupa de compartimentul inaintarii, alaturi de Marcel Mihalache. Acesta a cunoscut lansarea in rugbyul mare la Cluj, iar in duelul de sambata isi va intalni un prieten, fost coleg de nationala, Bogdan Balan, cel care supervizeaza pregatirea inaintarii la ardeleni. Cristi a vorbit despre acest meci si incarcatura lui speciala.
Cum vezi meciul cu U Cluj?
Avem asteptari foarte mari de la acest meci pentru ca obiectivul nostru este sa jucam finala SuperLigii. In plus, vrem sa aratam inca o data omogenitatea care s-a creat in echipa in ultima parte de campionat. Ne asteptam la un meci frumos, greu, dar pe care vrem sa il castigam.
Ce crezi ca are Steaua in plus fata de U Cluj?
Daca e sa vorbim la nivelul gramezii, cred ca adversarii au un plus in gramada, insa maturitatea jucatorilor nostri, experienta si luciditatea in momentele cheie, ne pot ajuta sa castigam.
Va fi un “duel” intre tine si fostul tau coleg de generatie, Bogdan Balan, antrenor si el la Cluj…
(zambeste) Da. Eu si Bogdan suntem prieteni foarte buni, am ramas apropiati dupa ce ne-am incheiat evolutia la echipa nationala. Amandoi avem aceeasi meserie acum, am jucat mult timp impreuna si fie ca cel mai bun sa castige.
Ai cunoscut lansarea in rugbyul mare la Universitatea Cluj. Cum va fi aceasta intalnire din acest punct de vedere pentru tine?
Clujul e echipa mea de suflet, am crescut acolo, m-am format ca om, ca jucator, de acolo am plecat in Franta. Sufletul meu e la Cluj, dar inima mea e acum la Steaua.
Finala pierduta cu Timisoara in Cupa Romaniei, cum o vedeti? Ca pe un esec sau un castig pentru ca ati ajuns acolo?
Noi cunoastem de unde am plecat si cat am muncit ca sa ajungem acolo. Daca e sa te gandesti ca ai pierdut, da, e dezamagitor intr-adevar, e un esec, insa nu avem absolut nimic de reprosat, nimanui. Jucatorii au dat totul pe teren, au iesit cu fruntea sus. Trebuie doar sa continuam munca pe care am inceput-o.
Cum a fost pentru tine trecerea de la jucator la antrenor?
A fost o perioada grea, dar plina de satisfactie. Am venit la Farul sezonul trecut cand ei aveau o serie de infrangeri si incet, incet, am inceput sa castigam. Pentru mine inseamna foarte mult ca in primul an de antrenorat sa ies vicecampion national. Nu vreau sa ma imbat cu apa rece, insa a fost un prim pas pentru mine, mi-a aratat ca pot face cu succes acest lucru. In rest, se mai intampla sa am tendinta sa pun tricoul de joc pe mine si sa vreau sa intru alaturi de baieti, la joc.
Diferenta de varsta dintre tine si jucatorii pe care ii pregatesti nu este foarte mare. Cum reusesti sa te impui in fata lor?
Nu imi este greu sa ma impun pentru ca ne respectam reciproc. Suntem aici ca sa lucram impreuna si vreau sa impartasesc tuturor din experienta mea din Franta, de la echipa nationala. Tot ce stiu aduc aici si incerc sa le dau tuturor, sa invete din ce stiu si eu.
Cristi, cand majoritatea fostilor internationali raman in Franta, de ce ai ales sa te intorci in tara?
Mi-e foarte greu sa raspund la aceasta intrebare. In momentul acesta singurul lucru care ma tine in tara este satisfactia de a face parte dintr-un colectiv profesionist cum este cel de la Steaua. Am acceptat sa ma intorc in Romania pentru ca am crezut in proiectul celor de la Farul Constanta si ma gandeam ca pot da o mana de ajutor in rugbyul romanesc. Insa acum, sincer, daca ar fi sa mai aleg inca o data, nu stiu daca as mai face asta. Cand am luat decizia de a reveni, au incercat mai multi colegi sa ma convinga sa ma razgandesc , insa am dorit sa ma conving singur de ce se poate sau nu, face aici. Intr-adevar e foarte greu, insa satisfactia pe care o am acum, la Steaua, ma tine in Romania.
