Turneul Salinelor continua – Salina Tg. Ocna

Salina Tg. Ocna

A trecut o luna de la meciurile de rugby-tag care s-au desfasurat in Salina Praid. Intre timp fetele si-au perfectionat tehnica de joc iar profesorii au cooptat noi membre in echipele lor. Rugby-tag-ul devine tot mai cunoscut, atat in randul elevilor cat si al adultilor (parinti si spectatori). Fetele au fost la inaltime, demonstrand ca nu sunt cu nimic mai prejos decat baietii atunci cand este vorba de rugby.

Desi calendarul ne arata ca e primavara iar ghioceii care au impanzit gradinile ne spun ca nu gresim, temperatura de afara pare sa ne contrazica. Dimineata plecarii este rece si umeda dar autocarul, care a sosit la ora fixata, a readus zambetul si voia buna pe chipul fetelor din Rasnov, cele care urca primele si coboara ultimele.
Dupa ce autocarul isi aduna echipele, precum o mama iubitoare copiii risipiti la joaca, o porneste intins la drum, indreptandu-se spre inima Moldovei, unde amintirea marelui voievod Stefan si a luceafarului poeziei romanesti, Mihai Eminescu, este vie. Ne minunam de felul in care taranii covasneni si-au pregatit terenurile agricole pentru viitoarea recolta, ca niste gospodari adevarati ce sunt.

In autocar se vorbeste, se glumeste, este multa voie buna. Putini elevi se gasesc la locurile lor, dovada ca s-au inchegat prietenii. Doar cei aflati la prima deplasare stau pe locurile lor si arunca priviri timide catre ceilalti. Acestia se cunosc deja, impartasesc ganduri, impresii, schimba pareri despre muzica si…multe alte ,,probleme”.
La un moment dat observam ca avem un tovaras de drum, uneori tacut, alteori involburat si tulbure. Este raul Oituz care ne va insoti pana in Onesti. Acolo, apele sale le vor intalni pe cele ale Trotusului, rau care va prelua sarcina Oituzului si ne va insoti pana la destinatie.

Orasul Onesti, spre deosebire de alte orase, are ceva aparte. Are chipul lui Mihai Eminescu faurit din fier forjat de un adevarat artist. Doi ochi mari si gura, inconjurate de crengile teilor lui Eminescu, care-i formeaza parul. O adevarata opera de arta care ne-a lasat muti de uimire prin tehnica folosita. Ai impresia ca este o schita in tus care pluteste in aer sau ochii Genarului care privesc din cer si urmaresc trecatorii.

In orasul Tg. Ocna o placuta modesta ne indruma spre salina. Partea stanga a soselei spre care ne-a indrumat un trecator era de fapt partea dreapta, eroare care ne-a indepartat de obiectivul nostru aproape un km. Dar…totul este bine cand se termina cu bine si iata-ne in fata unei galerii deasupra careia scrie cu caractere mari ,,MINA TROTUS”. Pana la baza de agrement aflata la nivelul etajului IX si la 240 m adancime, ne deplasam cu autobuzul – peste trei kilometri. Cu fiecare salina vizitata patrundem tot mai mult in adancurile pamantului. Daca ar mai trai, Jules Verne ne-ar invidia.

,,Descoperirea si inceperea exploatarii masivului de sare din adancuri este legata de o legenda cu codrii seculari, haiduci si potere domnesti” spune o inscriptie de pe unul din pereti. Galeriile in lungime de mii de metri si imensitatea golurilor te duce cu gandul la o Atlantida scufundata in adancuri de sare. Biserica Sfanta Varvara, ctitorie a celor ce muncesc aici, ,,te cheama sa treci prin inaltele porti bisericesti de la intuneric la lumina credintei”, spune aceeasi inscriptie.

Odata familiarizate cu peisajul subteran din aceasta salina, fetele s-au grabit sa se schimbe si sa inceapa incalzirea. Isi arunca priviri pe furis, cantarindu-si sansele de reusita. Aici, in salina, sunt echipe adverse. In autocar…prietene. De la primele partide s-a observat ca fetele si-au imbunatatit tehnica de joc iar partidele au fost antrenante. Locul arbitrilor, gemenii din clasa a III-a, absenti la aceasta deplasare, a fost luat de elevi mai mari, mult mai siguri pe ei, fapt care a conferit o seriozitate si mai mare partidelor. Totul a devenit mai palpitant atunci cand, spre amuzamentul celor prezenti, s-au antrenat in joc si unii dintre profesorii care au pregatit echipele, ceea ce a dat mai multa culoare partidelor si a binedispus asistenta. Sa nu uitam ca, pana la urma, este vorba de un joc.

Desi in salina erau 16°C, cei care nu jucau au inceput sa resimta frigul. Atunci am inteles de ce persoanele care se aflau la baza de tratament erau imbracate mai gros decat noi. De fapt si la suprafata pamantului era mai frig decat in judetul nostru. Ne-am amintit ca pe drum am vazut copaci cu chiciura pe ei, dovada ca era frig si umezeala.

La ora 14 autobuzul ne astepta sa ne scoata la suprafata. Era devreme inca, asa ca Dan, coordonatorul excursiei, s-a sfatuit cu ceilalti profesori si autocarul s-a indreptat spre Slanic Modova pentru o plimbare prin statiune si pe la izvoarele de apa minerala. Peisajul era trist. Copaci desfrunziti, umezeala, zapada, gheata…atmosfera din poeziile bacoviene. Am numarat nu mai putin de 16 izvoare cu apa minerala, prea sarata pentru a fi pe gustul copiilor si a adultilor, exceptie facand ,,nenea soferul si autorul articolului” care pareau vizibil incantati de gustul apei. Daca gustul apei nu i-a incantat pe copiii, mirosul de kúrtos kolács i-a atras spre chioscul vinovat de raspandirea mirosului delicat de cozonac proaspat scos din cuptor. In cele din urma autocarul a pornit pe drumul de intoarcere spre casa, dar nu inainte de a ne aproviziona cu painea cu cartofi coapta pe vatra si cate un kúrtos kolács urias, asa cum numai covasnencele stiu sa faca. Paine aveam iar Dan a si inceput sa-si pregateasca ouale cumparate de la un particular, pentru o omleta. A spart doua, restul…s-a gandit ca nu poate hrani tot autocarul din 10 oua si s-a hotarat sa le duca acasa.

Nelipsitul karaoke i-a provocat pe copii la muzica si…dans. Si, iata-ne de unde am plecat. Coboara fetele din Prejmer, apoi din Bod, Halchiu, Sanpetru si Rasnov. Mai lipseste o portie de sanatate, cea de la Slanic Prahova.

Echipa
Coordonator: Prof. Dan Petrule – Scoala Generala Sanpetru
Prof. Brezean Floarea Brezean – Scoala Generala nr. 1 Rasnov
Prof. Ciprian Ghisoiu – Scoala Generala Prejmer
Prof. Roxana Basca – Scoala Generala Bod
Prof. Daniel Teodor Calinescu – Scoala Generala Halchiu
Reporter de teren: prof. Rafila Branciulescu

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile