Rugbyul, pasiune și mod de viață la 18 ani: povestea lui Dragoș Săvădan

Recent s-a încheiat Campionatul Național de Rugby 7, o competiție care a redus în peisajul rugbyului orașul Brașov prin participarea echipei CSU Phoenix. Probabil denumirea echipei se dorește a fi simbolică, renașterea precum pasărea Phoenix a sportului cu balonul oval brașovean la nivel de seniori. Pentru acesta și-au dat mâna atât sportivi ajunși la o vârstă, dar mai ales câțiva tineri care într-un viitor apropiat se vor face remarcați.

Primul pe care am avut șansa să-l remarc este Dragoș Săvădan. Îmbrăcat civil nu prea trădează faptul că este jucător de rugby. Desigur este încă tânăr, abia a împlit 18 ani, dar pe teren nu ai cum să nu-l remarci, chiar și dacă ai fi să zicem, un spectator ajuns din întâmplare la marginea terenului încadrat de buturi. În etapa care a avut loc la Petroșani, Dragoș a fost unul dintre jucătorii cei mai aplaudați de spectatori. A facut niște curse fantastice, încheiate cu un total de șase eseuri,dar mai ales l-am văzut apărându-se extraordinar cu un placaj dat unui adversar care îl depășea cu mult ca și gabarit. Desigur, noi cei prezenți am văzut rezultatul final al unei munci începute cu ani în urmă. Așa că am dorit să aflăm povestea tânărului blond care deocamdată încearcă să-și facă un nume în rugby pentru a nu mai fi: ”Bravo, măi copile !”

Extrem de dezinvolt, ca și pe teren, dialogul cu Dragoș Săvădan decurge spontan:” Pasiunea mea pentru rugby a început la școală.  Vedeam băieții care se jucau cu balonul și mi-am zis să încerc și eu, simțind o atracție pentru acel balon oval. Așa că atunci când m-au chemat la antrenamente nu am ezitat și rugbyul a devenit o pasiune. Am început să joc la Săcele și vreau să le mulțumesc antrenorilor Adrian Dragoș și Gabriel Solcan, celor care mi-au dezvăluit tainele acestui sport.”-a spus tânărul rugbyist în deschiderea dialogului nostru.

Își amintește exact și data la care a început să joace rugby, căci nu-i așa, prima întâlnire nu se uită niciodată: ” Am început sa joc rugby in data de 8 februarie 2015, la Săcele. Din păcate, din acea echipă mai mulți băieți au renunțat. Astfel din dorința de a continua să joc rugby am plecat în București, la Dinicu Golescu, alături de alți trei colegi. Între timp am aflat că se dorește înființarea unui nou club la Brașov (CSU Phoenix), iar acest proiect devenind realitate, acum sunt jucător cu statut junior senior.

La început este pasiunea, apoi devine un mod de viață, căci rugbyul te acaparează. Și, ca în cazul altor sportivi, la întrebarea: ce inseamnă rugbyul pentru tine, răspunsul lui Dragoș nu a fost surprizător, ci o confirmare a celor afirmate mai devreme: ”Rugbyul înseamnă totul. De când am făcut pasul către rugby pot spune că acesta este viața mea. La început m-a atras forma balonului, apoi cele învățate, disciplina, respectul atât pentru colegi cât și față de adversari și arbitri.”

 Văzându-l la un turneu de rugby 7 a venit firească și întrebarea, care este forma preferată, rugby în 7 sau rugby în 15: ”Cred că rugbyul în 15 mi se potrivește mai mult și îmi place să joc fundaș, așa cum o fac de la U12.” Desigur după acestă afirmație a venit și un gând pentru viitor: ”Și îmi doresc ca de pe postul în care evoluez, în viitor să fac parte din lotul național.”

 

Nu puteam încheia dialogul cu Dragoș fără să-l întreb cum se face că atât el, cât și sora lui, Raluca Săvădan s-au îndrăgostit de rugby. Mai ales că în urmă cu vreo doi ani, la rugămintea antrenorului Adrian Dragoș personal am dus-o pe Raluca la Iași unde a evoluat la o etapă de campionat a junioarelor pentru RC Arieșul Mihai Viteazu: ”La început am luat-o cu mine la antrenamente că era curioasă să vadă ce fac. Apoi a început să se prezinte regulat la antrenamente, chiar dacă eu nu eram de acord (SIC !), dar văzând că se descurcă tot mai bine am început să o susțin, iar acum o felicit pentru ceea ce face.”– iar aprecierea fratelui are temei căci Raluca este în prezent componentă a Centrului Național si Olimpic Pentru Tineret.

Acesta este doar începutul pentru doi frați în frumoasa lume a rugbyului. Cu siguranță și în viitor pe Dragoș și pe Raluca Săvădan îi vom vedea tot pe dreptunghiul verde încadrat de buturi, căci, nu-i așa, rugbyul începe prin a fi pasiune iar apoi, inevitabil un mod de viață.

 

Articol scris de Marius Raczek
FOTO: Ciprian Petcuț

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile