.png)
Perioada interbelică s-a remarcat printr-o evoluție rugbystică rapidă și în România. Obținerea medaliei olimpice de bronz, la Paris, în 1924, precum și dezvoltarea rugby-ului ca sport elitist, au fost aspecte care au favorizat, ulterior, un statut special pentru jocul cu balonul oval.
În acest material vom depăna, împreună, filele istoriei ale unora dintre primele turnee întreprinse în străinătate, de echipele românești de rugby. Acestea datează din perioada sărbătorilor de iarnă, 1934-1935. Atunci, echipa națională de rugby a României, fără rugbyștii de la Stadiul Român, una dintre cele mai puternice formații ale epocii, a plecat într-un turneu în Italia și Franța. După cum scrie presa vremii, cheltuielile au fost suportate chiar de jucători, cărora li s-a solicitat o sumă între 2500 și 3000 lei, pentru constituirea unui fond de rezervă. Pe lângă acești bani, pentru cheltuielile cotidiene, fiecare component al acestui voiaj mai avea nevoie de cel puțin 2000 lei. De menționat că salariile medii, ale românilor din perioada respectivă, în funcție de domeniul în care munceau, plecau de la 1600 lei.
Naționala României a plecat spre Italia unde, în a doua zi de Crăciun, 26 decembrie 1934, a susținut un meci contra Italiei, la Milano, pe Stadionul Civico. Obosiți după un drum extenuant, cu trenul, tricolorii au cedat cu 7-0, partida disputându-se pe ceață și teren moale. Pe 30 decembrie, după ce trecuse deja granița în Franța, România a jucat cu RC Compiegne, formație pe care a învins-o cu 18-8, după șase eseuri reușite (la vremea respectivă un eseu valora 3 puncte). A urmat eșecul din 6 ianuarie 1935, cu Bourgogne, 26-8, dar și un alt meci pierdut cu US Metro Paris, 17-6. După acest joc, rugbyștii noștri au participat la un banchet oferit de clubul francez, prezidat de către ministrul român la Paris, Dinu Cezianu. Cel mai important meci al turneului, pentru rugbyștii români, conform ierarhizării din mass-media epocii, a fost cel susținut la 20 ianuarie, contra formației comitatului Lyon. În vederea acestui joc, gazdele au pus la dispoziție o săptămână de cantonament și pregătire delegației române, dar și un celebru jucător de… rugby în 13, Galilu, pe post de antrenor. România s-a prezentat excelent la acest meci pe care l-am câștigat cu 7-6. Ultimul meci din turneu a fost cel cu Bourg-en-Bresse, pierdut la 24 ianuarie cu 11-8. În absența căpitanului echipei, mijlocașul la deschidere Nicki Crissoveloni, indisponibil, România a avut un palmares bun la acest turneu, cu două victorii și patru eșecuri. Printre cei care au participat la acel turneu istoric se numără rugbyști precum Popescu-Colibași, Fântâneanu, Tarabega, Ascanio Damian, Constantin Lăpușneanu, Mateescu, Wirth, Anastasiadi, Vespremeanu sau Buzoianu.
În aceeași perioadă, echipa Stadiul Român a efectuat un alt turneu, separat, în Franța și Italia. Debutul s-a produs înainte de Crăciun, contra selecționatei comitatului Auvergne, meci pierdut la limită, cu 6-5, la Rodez, pe un teren moale, aproape impracticabil. La 26 decembrie 1934, Stadiul Român a jucat al doilea meci al turneului francez, câștigat cu 10-3 în fața unei selecționate feroviare, Cheminots Niort, la Saintes. La 30 decembrie 1934, Stadiul Român a jucat cu Niort, scor final al întâlnirii fiind 0-0. La 7 ianuarie 1935, Stadiul Român a învins pe SCO Angers cu 11-9, iar la 10 ianuarie a pierdut cu Montelimar, scor 11-5. Stadiul Român a jucat un meci foarte bun și contra celor de la US Tours, pierdut tot cu scorul de 6-5, ca și meciul inaugural al turneului. Ultimele rezultate pentru Stadiul Român vin din Italia, unde echipa a debutat la 16 ianuarie cu o victorie contra celor de la GUF Milano, 25-0. Presa mai consemnează un rezultat,8-3 cu GUF Milano, dar și un ultim meci al turneului, la Padova, câștigat cu 11-8. Palmaresul Stadiului Român în acest turneu franco-italian a fost, conform lui Traian Moldoveanu, de cinci victorii, trei înfrângeri și un meci egal. Stadiul Român a fost întărită, pentru acest turneu, cu jucători de la CFR și tennis Club Român. Câteva nume de referință ale echipei Stadiului Român: Korner, Armand Gabby, Crăciun, Andronache, Burlescu, Caracaș, Nae Mărăscu, Juscinsky, Virgil Ioan, Crăciunescu, Slobozeanu etc.
De semnalat că la 1 ianuarie 1935, rugbyștii echipei naționale a României au fost spectatori de lux la un meci tradițional, între Franța și reprezentativa Parisului, scor 13-11. În acel an s-a întrerupt tradiția ca pe 1 ianuarie Franța să susțină un meci de rugby contra unei reprezentative britanice, cum ar fi Anglia sau Scoția. Totodată, la întoarcerea în țară a echipierilor Stadiului Român, conducerea ziarelor Adevărul și Dimineața, foarte influente în perioada interbelică, a oferit o recepție comună în cadrul căreia a oferit o superbă cupă de argint clubului Stadiul Român.
Materialul de față se bazează pe consultarea unor surse bibliografice cum ar fi ziarele Sportul zilnic, Gazeta Sporturilor, Adevărul, Dimineața, L” Auto (Paris), dar și pe consemnările din literatura de specialitate anexată:
Aurel BARBU, Tiberiu STAMA – „File din istoria rugbiului romanesc” – Editura Consiliului National pentru Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1969
Dumitru MANOILEANU – „Rugby. Mica enciclopedie” – Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982
Traian Moldoveanu – „Istoria rugby-ului românesc scrisă de un grivițean! Volumul I 1908-1982, Editura Scripta, București, 2016
articol scris de Cristi FRISK
