De la bun inceput as vrea sa precizez urmatoarele:
Articolul de fata a fost scris inainte de a cunoaste decizia luata de Rugby Europe in privinta meciului Belgia-Spania.
Acest articol nu a fost scris la „comanda” Federatiei Romane de Rugby si nici pentru a-l apara, in vreun fel, pe arbitrul Vlad Iordachescu.
Acest articol reprezinta parerile si opiniile mele, formulate din postura unui spectator care nu a urmarit meciul „live”, ci, cateva zile mai tarziu, pe youtube.
Considerente generale
In privinta controversei generate de arbitraj, opinia mea este urmatoarea:
Pe de o parte, ca spectator, imi ingadui sa exprim comentarii si pareri generale care pot fi, sau nu, corecte; pareri cu care alti iubitori ai rugby-ului, inclusiv suporterii spanioli, pot sa nu fie de acord.
Pe de alta parte, nu imi permit sa analizez, in detaliu, din punct de vedere strict tehnic, arbitrajul domnului Iordachescu pentru simplul motiv ca nu sunt de specialitate. Nu caut, prin aceasta afirmatie, sa ma eschivez si sa evit a-l critica pe arbitru, dar nu pot emite o judecata de valoare intr-un domeniu – arbitrajul in jocul de rugby – care nu este specialitatea mea.
Dupa parerea mea, prestatia unui arbitru, in special in situatia unui asemenea meci care a dat nastere la controverse, trebuie analizata, in mod obiectiv, de specialistii in domeniu.
Acestea fiind zise si scrise, imi ingadui sa incep cu cateva aprecieri generale ale partidei de la Bruxelles:
Spania pornea ca mare favorita in aceasta intalnire, victoria asigurandu-i calificarea directa la Cupa Mondiala de anul viitor, din Japonia.
Din punct de vedere al spectaculozitatii, meciul a fost, in general, de un nivel modest, presarat cu destule greseli ale ambelor echipe.
In acelasi timp, trebuie remarcat faptul ca a fost un meci foarte echilibrat, darz, de mare lupta, de uzura, in care niciuna dintre echipe nu a reusit, insa, sa se impuna, cu autoritate.
Din acest punct de vedere, imi permit o comparatie cu un meci anterior, Spania-Romania, disputat la Madrid, si, castigat de spanioli cu 22-10.
La Madrid, Spania a etalat un joc variat, rapid, dominand, in mod clar, intreaga partida si castigand absolut meritat. In meciul impotriva Romaniei, Spania a demonstrat o autoritate in joc pe care, dupa parerea mea, nu a reusit sa o dovedeasca in partida de la Bruxelles, la acelasi nivel precum cel etalat la Madrid.
Desigur, suporterii spanioli pot avea pareri diferite considerand ca, de fapt, arbitrajul a fost cauza principala a infrangerii.
Respectand parerile difertie, opinia mea este ca in meciul de la Bruxelles, Spania nu a reusit sa isi impuna asteptata autoritate in joc deoarece a fost surprinsa de apararea agresiva a Belgiei.
Am mai vazut, in anii din urma, cateva meciuri ale Belgiei, meciuri in care mi s-a parut ca apararea constituia unul dintre punctele slabe ale acestei echipe.
In acest meci, insa, situatia a fost cu totul alta, impresia mea fiind ca tocmai agresivitatea defensiva a belgienilor a reusit sa destabilizeze organizarea ofensiva a spaniolilor.
Opinii despre loviturile de pedeapsa
Dupa cum am amintit la inceputul articolului, nu imi permit sa ma pronunt in privinta naturii loviturilor de pedeapsa si nu pot judeca faptul daca loviturile de pedeapsa au fost rezultatul unor infractiuni tehnice justificate sau au constituit erori de arbitraj.
Repet, nu pot emite o judecata de valoare in aceasta privinta deoarece nu sunt un specialist in domeniul arbitrajului.
Sunt pe deplin de acord, insa, ca o analiza temeinica, detaliata a calitatii arbitrajului este necesara si ca ea trebuie facuta de arbitrii-specialisti.
Dupa parerea mea, orice analiza a arbitrajului ar trebui sa contina doua componente:
a) Analiza pur tehnica care sa evalueze daca deciziile luate de arbitru au fost in conformitate cu regulamentul jocului de rugby, identificand, in mod limpede, deciziile gresite si pe cele corecte.
b) Evaluarea acuzatiei Federatiei spaniole conform careia arbitrajul a fost partinitor favorizand, in mod deliberat, interesele echipei Romaniei. O asemenea acuzatie, care prin gravitatea ei pune in discutie integritatea nu doar a arbitrului Vlad Iordachescu, ci si a omului Vlad Iordachescu, trebuie tratata cu seriozitate si responsabilitate.
Asemenea evaluari si analize reprezinta atribute si responsabilitati ale forurilor care guverneaza competitia – in acest caz, Rugby Europe.
Eu as dori sa zabovesc, in continuare, asupra numarului loviturilor de pedeapsa si a comentariilor legate de acesta.
Inteleg ca una dintre criticile aduse arbitrajului este discrepanta dintre loviturile de pedeapsa acordate celor doua echipe.
Am citit o declaratie a fundasului echipei Spaniei, Charly Malie conform careia arbitrul acordase 25 de lovituri de pedeapsa Belgiei fata de 5 Spaniei. Cu tot respectul cuvenit, nu cred ca socoteala jucatorului spaniol este corecta.
Nu stiu daca numaratoarea mea este exacta, dar in privinta loviturilor de pedeapsa, am numarat 18 penalitati in favoarea Belgiei si 9 in favoarea Spaniei.
Desigur, un numar ridicat de penalitati acordate intr-un meci poate ridica semne de intrebare. Semnele de intrebare, insa, ar trebui sa aiba, intotdeauna, o baza solida.
Inainte de a aprecia calitatea arbitrului prin prisma unui numar neobisnuit de ridicat – pentru un meci international de rugby – de lovituri de pedeapsa, ceea ce mi se pare important de clarificat este faptul daca ele au fost, sau nu, justificate.
Cred ca un arbitru – din incompetenta sau cu intentia de favoriza o echipa anume – poate acorda, in mod gresit, lovituri de pedeapsa.
Cred, de asemenea, ca intr-un meci o echipa poate comite mult mai multe greseli decat adversara sa. Nu cred ca se poate stabili o medie a loviturilor de pedeapsa acordate intr-un meci care sa fie, apoi, folosita ca un criteriu de evaluare si apreciere, inainte de a determina natura corecta (sau incorecta) a acestora.
In meciul Franta-Anglia, din cadrul recent incheiatei editii a Turnelui celor VI Natiuni – meci pierdut de Anglia – arbitrul sud-african Jaco Peyper a dictat 16 lovituri de pedeapsa împotriva Angliei.
Cum poate fi interpretata acesta statistica din punct de vedere al arbitrajului? E mult, e putin?
Pomenind acest episod, eu nu caut scuze manierei de arbitraj a domnului Iordachescu. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca statistica loviturilor de pedeapsa nu trebuie sa constituie, in mod automat, un criteriu absolut de apreciere a calitatii arbitrajului.
Opinii despre rejucarea meciului
Federatia spaniola de rugby a cerut, in mod oficial, rejucarea meciului pe motiv ca arbitrajul domnului Iordachescu a fost partinitor, favorizand, in mod deliberat, interesele echipei Romaniei.
Eu caut sa inteleg pozitia Federatiei spaniole si frustrarea imensa simtita de jucatorii spanioli. O victorie in fata Belgiei ar fi trimis Spania direct la Cupa Mondiala, ceea ce ar fi constituit o performanta exceptionala pentru iberici.
Incerc sa ma pun in pozitia lor, dar, desigur, nu am trait momentele de imensa tristete si deceptie ale jucatorilor spanioli.
Este dreptul Federatiei spaniole de a cere rejucarea meciului si ramane de vazut ce decizie va lua Rugby Europe.
Am inteles ca exista si o petitie on-line „Justice for Spain Rugby” care a adunat mii de semnaturi.
Vreau sa cred ca toti cei care au semnat aceasta petitie – personalitati ale rugby-ului mondial, suporteri spanioli si iubitori ai rugby-ului – si-au format propria parere dupa ce au vizionat meciul de la Bruxelles.
Nu stiu care va fi decizia forurilor respective si nu stiu daca exista in regulamentul competitiei articole care sa se refere la situatia rejucarii unui meci.
In mod evident, au existat erori de arbitraj si in alte meciuri, situatiile fiind diferite de la meci la meci.
Urmarind controversa iscata de acest meci, ma gandesc cum au fost tratate meciuri in care erorile de arbitraj au influentat, in mod direct, rezultatul avand consecinte serioase in competitiile respective.
Desigur, cazurile enumerate mai jos sunt diferite avand in vedere ca arbitrii respectivi erau neutri. Consecintele, insa, au fost dramatice conducand la favorizarea, clara, unei echipe in detrimentul celeilalte.
Greseala arbitrului Craig Joubert, in meciul Scotia-Australia, disputat in cadrul Cupei Mondiale din 2015 a defavorizat, in mod vadit, Scotia. In ultimele minute ale meciului, la scorul de 34-32 pentru Scotia, arbitrul sud-african a acordat, in mod eronat, o lovitura de pedeapsa Australiei, care transformata fiind, a decis victoria Wallabies cu 35-34. Greseala domnului Joubert a influentat, in mod direct, meciul, barand calificarea Scotiei in semifinalele Cupei Mondiale.
Scorul a ramas 35-34 si Australia a mers pana in finala Cupei Mondiale.
Un alt episod asemanator s-a inregistart la Cupa Mondiala din 2007, in sfertul de finala Franta-Noua Zeelanda. Arbitrul englez Wayne Barnes nu a sanctionat pasa inainte a lui Damien Traille catre Freddie Michalak, faza incheindu-se cu eseul marcat de Yannick Jauzion, eseu care a decis victoria Frantei.
Scorul a ramas 20-18 in favoarea Frantei.
Si arbitrul neo-zeelandez Bryce Lawrence a avut momente dificile la Cupa Mondiala din 2011.
In meciul (din grupe) Irlanda-Australia, castigat de irlandezi cu 15-6, arbitrul Lawrence a fost acuzat de australieni pentru modul in care a penalizat gramezile ordonate, usurand drumul Irlandei catre victorie.
Apoi, in semifinala Australia-Africa de Sud (11-9), Bryce Lawrence a fost de-a dreptul „crucificat” de sud-africani pentru modul in care arbitrat fazele de breakdown, favorizand stilul de joc al lui Dave Pocock.
Scorul a ramas 11-9, Africa de Sud, campioana mondiala en-titre a fosr eliminata si Australia a mers mai departe.
Prestatia arbitrului neo-zeelandez Paddy O’Brien, in meciul Franta-Fiji desfasurat in cadrul Cupei Mondiale din 1999, in care deciziile sale au favorizat Franta (faza gramezii ordonate in care taloneur-ul francez Marc dal Maso este ridicat, la verticala, de linia intai fijiana, iar arbitrul neo-zeelandez acorda eseu de penalitate Frantei (!) ramane una dintre exemplele cele mai elocvente ale avantajarii unei echipe in detrimentul alteia) , a constituit unul dintre cele mai slabe arbitraje la nivel international.
As vrea sa fie limpede: nu am dat aceste exemple pentru a scuza, in vreun fel, maniera de arbitraj a domnului Iordachescu, in cazul in care Rugby Europe va decide ca arbitrajul sau constituie motivul principal pentru rejucarea meciului.
Daca greseli au fost comise in trecut aceasta nu inseamna ca s-a procedat bine si ca ele pot constitui justificari pentru acceptarea unor greseli ulterioare.
Motivul este altul:
In lumina atator controverse, vechi si noi, parerea mea este ca atat World Rugby cat si Rugby Europe ar trebui sa introduca in regulament articole care sa explice, in mod clar si fara echivoc, conditiile care sa duca la rejucarea unui meci indiferent de competitia in care se desfasoara.
Ceea ce mi se pare foarte important, este faptul ca toate competitiile, indiferent de valoarea echipelor participante – fie ca sunt marile puteri ale rugby-ului mondial, fie ca sunt cele care fac parte din categoria „minnows” – sa fie guvernate de aceleasi reguli.
Opinii despre reactia jucatorilor
Aplauzele ironice ale lui Pierre-Francois Bartheme de la sfarsitul meciului, combinate cu atitudinea unora dintre jucatorii spanioli care il inghesuiau pe arbitru – acesta fiind nevoit sa fie escortat din teren – reprezinta atitudini care sunt inacceptabile pe un teren de rugby.
Urmarind scenele de la sfarsitul meciului, ma intrebam:
Cum ar fi trebuit sa se comporte jucatorii scotieni fata de Craig Joubert la sfarsitul meciului cu Australia?
Cum ar fi trebuit sa se comporte jucatorii neo-zeelandezi fata de Wayne Barnes la sfarsitul meciului cu Franta?
Cum ar fi trebuit sa se comporte jucatorii fijieni fata de Paddy O’Brien la sfarsitul meciului cu Franta?
Controversa in jurul arbitrajului a dominat si domina discutiile despre acest meci.
Intelegand frustrarea si deceptia ibericilor, ma gandesc ca, totusi, spaniolii ar trebui sa discute si despre modul in care au jucat.
In orice meci, trebuie sa existe si o responsabilitate a jucatorilor fata de maniera in care au evoluat in teren.
Ei, jucatorii, sunt cei care imping in gramada, care paseaza, care executa lovituri de picior, care gresesc pase sau comit „inainte” sau care rateaza placaje.
In prima repriza, in minutul 32, centrul Daniel Snee a reusit o patrundere splendida„spintecand” apararea belgiana si sprintand pana la linia de „22”. Centrul Spaniei a construit o faza extrem de favorabila, dar, din pacate, jucatorii de suport au sosit tarziu, iar apoi Ilati Gavidi a pierdut balonul in contact, comitand „inainte” intr-o faza in care Spania se apropia amenintator de butul belgian..
In minutul 65, Spania a atacat frumos pe treisferturi, pana la aripa, dar, in momentul pasei decisive, Linklater nu a controlat balonul comitand „inainte” si irosind o faza de atac periculoasa.
Am data aceste doua exemple nu pentru a ignora, cumva, rolul arbitrului in acest meci, ci doar pentru a sublinia ideea responsabilitatii jucatorilor fata de propria lor evolutie in teren.
Opinii despre delegarea arbitrului.
Mi se pare a Rugby Europe a gresit, in mod nepermis, atunci cand a insistat in delegarea unui arbitru roman la un meci care devenise decisiv pentru Spania.
Decizia forului european mi se pare de neanteles si cu atat mai discutabila cu cat se pare ca Federatia spaniola ceruse, inca din februarie, schimbarea arbitrului.
Daca asa au stat lucrurile, Rugby Europe a avut sansa de a schimba arbitrul, iar refuzul de a accepta schimbarea este absolut inexplicabil.
Spania avea tot dreptul la un arbitru neutru, iar faptul ca arbitrii fusesera desemnati cu un an inainte nu reprezinta o explicatie plauzibila.
Data fiind situatia nou creata prin victoria Spaniei asupra Romaniei si importanta meciului Belgia-Spania, schimbarea arbitrului roman cu un arbitru neutru era normala si, mai ales, necesara.
Opinii despre echipa Belgiei
In mod indirect, controversa legata de arbitrajul domnului Iordachescu, pune in discutie meritele echipei Belgiei, care a castigat meciul.
In comparatie cu Belgia, Spania este, la ora actuala, superioara ca valoare si era considerata ca principala favorita in meciul de la Bruxelles.
Spania ramane superioara ca valoare si dupa meciul de la Bruxelles, dar aceasta nu trebuie, insa, sa diminueze cu nimic meritele evolutiei surprinzatoare a belgienilor care au realizat, probabil, unul dintre cele mai bune meciuri ale lor in aceasta editie a competitiei europene.
Am observat ca, fata de meciul cu Romania, antrenorul belgian a schimbat aproape toata echipa, doar doi dintre jucatorii care au inceput partida de la Buzau, Craig Dowsett si Gillian Benoy, fiind titulari in meciul cu Spania.
Poate ca strategia antrenorului belgian a fost sa odihneasca cei mai buni jucatori pentru meciul cu Spania, hotarand sa foloseasca echipa secunda in partida cu Romania.
Dupa parerea mea, punctul forte l-a constituit defensiva, belgienii surprinzandu-i pe spanioli printr-o aparare agresiva care a destabilizat structura ofensiva a oaspetilor.
Prin urmare, fara a ignora importanta arbitrajului mi se pare nedrept ca aceasta controversa sa umbreasca meritele Belgiei si modul in care a evoluat in acest meci.
Eugen Cionga (Toronto)
Credit foto: Vincent Hart Photos
