La Paris, Irlanda a invins Franta, 15-13, dar, in mod evident, comentariile pe marginea unui meci cu un asemenea deznodamant trebuie sa se teasa in jurul sfarsitului partidei!
Drop gol-ul lui Jonathan Sexton!
Un drop-ul care a fost cu atat mai frumos cu cat a fost inscris in urma unei exceptional de bine construite ( si executate) faze de atac!
Sa rememoram desfasurarea fazei:
In minutul 77, cand Franta conducea cu 13-12, Anthony Belleau beneficiaza de o lovitura de pedeapsa pe care, insa, o rateaza.
Irlandezii repun de pe linia de „22” si aici are loc, dupa parerea mea, primul moment-cheie al intregii actiuni care avea sa duca la marcarea eseului:
Iain Henderson – jucatorui de linia a II-a – recupereaza, din zbor, balonul permitand echipei sale sa pastreze, astfel, posesia balonului.
Irlandezii continua sa atace, inaintand metru cu metru. Iar, dupa 24 de faze, urmeaza cel de-al doilea moment-cheie al atacului irlandez: in fata rezistentei apararii franceze in zona centrala, Sexton decide mutarea directiei de atac, executand, cu o precizie milimetrica, o lovitura de picior catre aripa dreapta, acolo unde Keith Earles recupereaza, cu siguranta, balonul.
A fost, fara indoiala, o decizie riscanta – Irlanda putea pierde, cu usurinta, posesia balonului – care a scos, insa, in evidenta, viziunea, calmul, puterea de concentrare si talentul unei „uverturi” de mare clasa.
Keith Earls a continuat atacul si, in sfarsit, dupa 40 de faze, Connor Murray i-a pasat lui Sexton si acesta, de la aproape 45 de metri, a executat drop-ul care a adus victoria echipei sale.
A fost o faza care a pus in lumina, pe de o parte, indarjirea si tenacitatea ofensivei irlandeze, iar pe de alta parte, ferocitatea si siguranta defensivei franceze.
Aceste aspecte sunt cu atat mai mult demne de admirat, cu cat cele 41 de faze s-au petrecut in ultimele cinci minute ale meciului, incluzand doua minute de prelungire, in teren aflandu-se jucatori care incepusera meciul din primul minut.
Si totusi, in aceste conditii de extenuare fizica si de intensa presiune psihologica, niciuna dintre echipe nu a comis vreo greseala care sa opreasca cursivitatea actiunii!
A fost o actiune la a carei spectaculozitate si dramatism au contribuit ambele echipe in egala masura.
Desigur, finalul a fost entuziasmant pentru irlandezi si deceptionant pentru francezi.
Drop gol-urile au devenit din ce in ce mai rare in era rugby-ului profesionist, caracterizata de o exacerbata cultivare a angajamentului fizic, oglindita atat in structura apararii cat si in ferocitatea „loviturilor de berbec” izbind in zidurile defensivelor care se vor a fi din ce in ce mai ermetice.
Sexton a reamintit lumii rugby-ului ca arta drop-ului este, inca vie, iar drop gol-ul ramane un procedeu tehnic fundamental in rugby.
Sa ne amintim ca doua finale ale Cupei Mondiale au fost castigate gratie drop gol-ului:
In 1995, Joel Stransky a adus victoria Africii de Sud in fata Noii Zeelande, iar in 2003, Jonny Wilkinson a invins Australia, chiar la Sydney.
In 2009, Ronan O’Gara a inscris, in partida decisiva cu Tara Galilor, drop-ul care a adus Irlandei Marele Slem dupa 61 de ani!
Mai recent, in finala Cupei Mondiale din 2015, impotriva Australiei, Daniel Carter a marcat un drop care a contat enorm in desfasurarea meciului, dupa ce in semifinala cu Africa de Sud, inscrisese un drop gol care s-a dovedit a fi decisiv in victoria (20-18) obtinuta in fata Africii de Sud.
Dupa cum, demonstratia de neuitat a lui Jannie de Beer, cel care la Cupa Mondiala din 1999, a inscris cinci drop gol-uri(!) in „sfertul” de finala impotriva Angliei, ramane unul dintre cele mai spectaculoase momente din istoria Cupei Mondiale!
Johnny Sexton ne-a adus aminte ca arta drop gol-ului este, inca, vie, iar gratie „uverturii” echipei Irlandei, drop gol-ul a revenit, spectaculos, in arena!
Pentru cata vreme, aceasta ramane de vazut.
Asa incat, sa savuram momentele in care un meci de nivel international ne ofera placerea unor executii precum cea a lui Sexton in acest meci cu Franta.
Eugen Cionga (Toronto)
