Chester Williams, noul antrenor al celor de la RCM Timisoara, a schimbat mentalitatea unei intregi natiuni datorita pasiunii sale pentru rugby. Williams a fost unul din personajele principale din filmul Invictus.
Pare ciudat ca un om cu alura lui Mike Tyson sa aiba o atitudine blinda si sa fie dispus sa isi puna pe tapet intreaga viata. Chester Williams (41 ani) este unul din oamenii care au schimbat definitiv istoria Africii de Sud. „Perla neagra”, asa cum a ajuns sa fie denumit de conationalii sai, a fost om de baza al echipei nationale de rugby a Africii de Sud, care a cucerit titlul mondial in 1995. A fost un moment in care pentru multi Apartheidul a luat sfirsit pentru totdeauna, iar Africa de Sud a invatat sa traiasca pentru prima data ca o familie. intr-un interviu inedit, Chester Williams a povestit cum a trait o copilarie interzisa persoanelor de culoare, momentul in care a fost arestat pentru ca nu avea voie sa umble pe strada, a destainuit experienta filmului „Invictus”, la care a avut un cuvint important de spus, dar si momentul intilnirii cu Nelson Mandela, pe care spune ca nu il va uita niciodata.
– Cum a fost copilul Chester Williams? A fost un copil fericit?
– Am fost un copil foarte fericit datorita parintilor mei. Cistigau destul de bine si am avut parte de o educatie foarte corecta. Bineinteles ca nu imi erau permise anumite lucruri care le erau permise copiilor albi, dar asa cum era, am fost foarte fericit.
– Cind ati simtit prima data ca se face o diferentiere intre rase in Africa de Sud?
– Nici nu stiu cind am simtit vreodata altfel in copilarie! Am trait niste momente foarte delicate, pline de obstacole. Oamenii ca mine nu aveau voie in acelasi tren sau autobuz cu oamenii de culoare. Existau vagoane diferite pentru noi, iar la toaletele publice nici nu se punea problema sa avem acces. Eram nevoiti sa ne facem nevoile prin tufisuri sau pe unde apucam ca sa nu fim vazuti. Nu aveam voie sa intram in restaurante, nu aveam voie sa mergem la film sau in orice alte locuri in care albii s-ar fi relaxat. Existau unele baruri sau locatii in care intrau doar oamenii de culoare, iar acelea erau singurele noastre refugii atunci cind ieseam din casa.
– Care a fost cel mai tensionat moment pe care l-ati trait?
– A existat un moment in care mergeam cu mai multi prieteni pe strada si am fost ridicati de Politie. De ce? Pentru ca nu aveam voie sa mergem in grup mai mare de trei oameni. si noi eram mai multi pentru ca mergeam la un antrenament de rugby. Luptam pentru ceea ce simteam ca este in sufletul meu. Tatal meu avea insa relatii bune cu Politia din oras si am reusit sa ies chiar in acea seara, dar experienta m-a marcat toata viata. Trebuia sa fii constient de cine e in jurul tau, sa nu te lasi niciodata provocat si sa nu superi pe nimeni. A facut parte din formarea mea ca om si ne comportam asa cum credeam pentru a face din Africa de Sud o tara mai buna. Un asemenea episod s-a intimplat o singura data, cind aveam 16 ani, dar crede-ma ca mi-a fost de ajuns.
– Care este prima amintire cu o minge de rugby?
– Prima amintire cu mingea este de la 8 ani. Nu prindeam niciodata prima echipa, dar eram atit de hotarit sa reusesc incit am ajuns sa am note foarte proaste la scoala, iar tatal meu s-a opus sa mai fac acest sport. Am revenit pe teren doar la 17 ani. si culmea, crescusem intr-o familie care facuse toata viata rugby. Tatal si unchiul meu au jucat pentru echipa de culoare a Africii de Sud, iar unchiul meu chiar pentru echipa mare. Daca erai negru trebuia sa dai absolut totul pentru a putea sa prinzi echipa. A fost si cazul meu, dar cind am ajuns la „nationala” m-au acceptat imediat pentru ca au vazut ce fel de om sint. M-au tratat ca pe unul de-al lor si m-am simtit ca intr-o familie.
– A venit apoi si intilnirea cu Nelson Mandela.
– L-am cunoscut pe Mandela in 1993. A fost o onoare uriasa pentru mine, aveam linga mine o emblema a acestei lumi. Am vorbit despre rugby, despre politica si despre multe alte lucruri. Acum este cu atit mai special pentru ca nu multi se vor mai bucura de asemenea momente, pentru ca starea sa de sanatate nu este foarte buna. Mandela era un om foarte relaxat si nici nu ne imaginam ca vom schimba lumea peste 2 ani. Un singur meci a reusit sa unifice o tara.
– Care a fost momentul definitoriu din acea zi?
– Episodul marcant? Mandela era in spatele nostru si a unit tara doar prin sustinerea sa. Albii si negrii stateau impreuna si sustineau echipa. Cind am reusit un eseu contra celor din Samoa, toata Africa de Sud si-a dat seama ca cele doua rase pot forma o echipa. La final, unii suporteri ramasesera tintuiti in scaune ore intregi si nu le venea sa creada ca Africa de Sud a cistigat Cupa Mondiala. si stii ceva? Daca publicul nu era linga noi nu cistigam, jucam cu o echipa cu cel putin 30% mai buna. Dar a fost ceva fantastic. Dupa meci nici nu puteam intra in autocar, toata lumea voia sa ne atinga, erau foarte fericiti, toata tara zimbea.
– S-au schimbat chiar atit de radical lucrurile dupa un singur meci?
– stii cum este, lucrurile nu aveau cum sa se schimbe 100%, pentru ca niciunde nu exista perfectiunea totala. Mai avem multe de facut, toata lumea are drepturi egale, toata lumea are dreptul sa mearga la restaurant sau la toaleta, iar mentalitatea trebuie schimbata definitiv. Aceasta mentalitate se va schimba complet doar cu trecerea timpului.
– Dupa mai mult de un deceniu a aparut si filmul Invictus.
– Da, iar pentru mine faptul ca am fost directorul pe ceea ce a insemnat jocul de rugby propriu-zis in acel film a insemnat foarte mult. Am vrut foarte mult sa fie incluse in film si momente care au avut loc imediat dupa meci, era foarte important pentru mine, iar cind am vazut ca marele Clint Eastwood ma asculta… Este un om fantastic, uneori filma chiar si cind nu ne dadeam seama. Pur si simplu vedeai ca da indicatii, era foarte relaxat, un om foarte interesant de la care ai foarte multe de invatat. stii ce m-a amuzat? Mi-a cerut sa joc in film, dar le-am spus ca nu sint actor, eu sint sportiv.
– V-a interpretat McNeil Hendricks. Multumit de prestatia lui?
– (Ride) Nu vreau sa fiu rau, dar era prea gras si prea incet. Eu sint mult mai frumos. Glumesc. Oricine ma interpreta, pentru mine era important ca faptele sa fie reale, sa fiu prezentat intr-un mod corect, iar 90% din film a fost poveste reala si 10% a fost Hollywood pentru ca se dorea sa fie un film de Hollywood nu unul sud-african. Iar in definitiv a iesit ceva extraordinar.
– Filmul se identifica si prin momentul speech-ului lui Matt Damon. Cit de real a fost acel moment?
– A fost un moment cit se poate de real. A chemat toata echipa laolalta, era un moment dificil dar ne dadusem seama ca putem cistiga. A fost un moment care ne-a motivat fantastic si cind am plecat din acea gramada, multi eram deja campioni
– Cit de greu a fost cind a venit momentul in care ati spus stop. De azi nu mai joc rugby?
– Sa stii ca am fost foarte fericit cind am incheiat cariera, nu aveam regrete. Din acea zi nu am mai jucat niciodata rugby pentru ca nu as dori sa stric ceea ce am muncit atitia ani. Cind am decis sa ma retrag am primit o oferta pentru a conduce „nationala” Africii de Sud in 7. Mi-a fost si mai usor din acel moment, iar restul lucrurilor au venit de la sine.
– De ce totusi România?
– Nu stiu, m-a atras ceva. A fost prima data Dinamo, iar apoi insistenta Timisoarei. RCM m-a sunat de trei ori, am refuzat de doua si a treia oara am zis ca merita cu adevarat o sansa daca ma doresc atit de mult. Eu cind merg undeva chiar simt ca pot sa fac diferenta, astept cu mare nerabdare acest moment si sint convins ca lucrurile vor merge spre bine.
– Vorbiti de parca rugbyul din România este numai lapte si miere. stiti, de fapt, ca nu este asa…
– stiu, am vazut cum sint terenurile, conditiile din România si mi s-au deschis ochii. in Africa de Sud ai la dispozitie tot ce vrei, ai tribune imense in jurul tau, rugby-ul este o religie. Timisoara vrea sa devina o echipa profesionista si sper ca intr-o zi sa simta si ei ce inseamna un stadion plin, iar eu sa pot spune ca am ajutat la formarea acestui lucru.
– Care este mesajul pentru cititorul acestui interviu, care nu cunoaste foarte multe despre rugby?
– Rugbyul este un joc onest, este un joc de gentlemeni, te dezvolta din toate punctele de vedere. La fotbal multi isi rup picioarele, genunchii, la rugby exista o accidentare grava la citiva ani si asta se intimpla din cauza regulilor clare care exista in acest joc. Este un sport in care la final ii stringi mina adversarului. Am fost la un meci de fotbal din Anglia in care fanii gazdelor trebuiau sa plece inaintea oaspetilor, iar ei sa astepte. De ce? Rugbyul trebuie sa fie explicat si copiilor. Românii trebuie sa inteleaga acest sport, exista touch rugby, copiii il pot juca in parcuri, este o parte de noncontact a acestui sport.
– Cum ar arata intr-o zi un film despre Chester Williams?
– Wow, ar fi extraordinar un film pentru ca lumea sa ma cunoasca cu adevarat, sa vada ce a insemnat rugbyul in viata mea, cit am dat, dar si cit am primit de la acest sport. Dar ar trebui sa fie un film de Hollywood.
– Actorul?
– (Ride) Iarasi? Orice actor de culoare, puternic si care sa arate perfect. Speram si la Invictus sa fiu jucat de Denzel Washington, poate vor reusi la filmul acesta.
Reportofonul se opreste, pixul este lasat pe masa, dar unul dintre cele mai delicate momente ale serii il are in prim-plan pe Chester. in ochii lui se vede ceva, iar mesajul este surprinzator. „stii, mi-ai pus acea intrebare cu rugbyul la români. Nu stiu cum sa fac lumea sa inteleaga ca de asta sint aici. Mi-as dori enorm sa pot umple un stadion de oameni care sa vada adevarata fata a rugbyului, sa realizeze cit de superb este acest sport. Acesta este obiectivul meu. intr-o tara axata doar pe fotbal sa pot sa fac macar citiva oameni sa adore sportul care mi-a dat totul in viata”.
Carte controversata
Chester Williams a scris o carte autobiografica la citiva ani dupa ce a renuntat la cariera de sportiv, iar rindurile sale au provocat rumoare. „A fost o carte foarte controversata. Am scris adevarul si daca eram inca in activitate as fi fost si mai tare indepartat. Lumea nu accepta de multe ori adevarul, dar este modul meu de a fi, de a spune ceea ce gindesc. Primul tiraj s-a vindut in citeva zile, am fost nevoit sa o trimit la retiparire”, a spus Williams.
Aproape principal
Tehnicianul Timisoarei a fost foarte aproape in doua rinduri sa devina antrenorul principal al Africii de Sud. „Cred ca au fost niste momente in care Dumnezeu m-a ajutat foarte mult si nu mi-a dat acea povara pentru ca nu as fi reusit. Eram foarte tinar, aveam 36 de ani, iar ca sa reusesti ai nevoie de experienta. Sint convins insa ca va veni si momentul meu”, spune increzator Williams.
Glume pe seama fotbalistilor
Fosta aripa a Africii de Sud recunoaste ca nu suporta simularile din fotbal. „Glumim mult pe seama simulatorilor din fotbal, dar asta este natura acelui sportiv. Se intimpla si la noi uneori, dar este etichetat rapid ca un trisor si apoi regreta vreme indelungata. Un practicant de rugby trebuie sa fie fotbalist, saritor in lungime, in inaltime, halterofil, sprinter, alergator de rezistenta. si in final esti numit rugbyst”, explica „Perla neagra”.
Ce a fost Apartheidul?
Apartheidul a fost un sistem rasist impus de guvernele minoritatii albe din Africa de Sud. Practic, se impunea segregarea raselor, iar negrilor li se interzicea dreptul la vot sau la libera circulatie. in anul 1948, Apartheidul a luat si forma juridica in Africa de Sud si practic se hotarise prin lege ca fiecare persoana sa aiba drepturi in functie de rasa de care apartine. Desi au existat mai multe miscari de rezistenta, unele chiar din partea albilor, sistemul s-a mentinut pina in anii ’90, cind au avut loc primele alegeri libere in Africa de Sud.
„Am simtit ca am fost unul din oamenii speciali din Africa de Sud, iar cind am dus torta olimpica la Atena a fost un moment extraordinar pentru mine” (Chester Williams)
„David Campese a schimbat total fata jocului de rugby. A fost exploziv, a schimbat in totalitate acest joc. Este preferatul meu” (Chester Williams)
Sursa & Foto: www.gsp.ro
Autor: Adrian Bucur
