Supranumita ”Doamna atletismului romanesc”, dubla campioana olimpica la saritura in inaltime Iolanda Balas (79 de ani) s-a stins din viata vineri, 11 martie, la Spitalul Universitar de Urgenta Elias din Bucuresti. Prima femeie din Romania medaliata cu aur la JO de vara a vorbit despre sportul cu balonul oval intr-un interviu acordat in urma cu 16 ani, revistei ”Rugby Magazin” editata de Fundatia FEST. Inaintea meciului Romania – Germania 61-7, din Cupa Europeana a Natiunilor la rugby, de la Iasi, s-a tinut un minut de reculegere in memoria Iolandei Balas. Federatia Romana de Rugby transmite condoleante familiei. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Buna cunoscatoare a sportului, inzestrata cu diplomatie, Iolanda Balas a vorbit in 2000 despre raporturile pe care le avea atat ca presedinte al FR de Atletism, cat si in plan personal cu oamenii rugby-ului. ”Noua, atletelor, ne-a placut sa mergem la rugby pentru ca acest sport era jucat de niste gentlemeni. De asemenea, foarte multe atlete s-au casatorit cu rugbysti. Una dintre cele mai bune prietene ale mele a fost sotia lui Puiu Blagescu, mare rugbyst. Imi place sa cred ca am avut relatii foarte bune cu oamenii din rugby, atat pe linie de federatie, cat si din punct de vedere personal. Stadionul Tineretului este leaganul rugbyului si al atletismului romanesc”, declara Iolanda Balas, care a pomenit atunci si de Aurel Bojenescu, fost jucator de rugby, membru al Comisiei de Disciplina, care o ajutase in realizarea unor proiecte in zona stadionului de atletism de langa Arcul de Triumf. ”Nu pot decat sa-i multumesc. Sa-i dea Dumnezeu sanatate! I-am spus: „Domnule Bojenescu, nu-i vila mea. Poate ne ajutati”. Si ne-a ajutat. Incepand cu placa de marmura de la intrare, unde sunt trecuti toti campionii care au concurat aici, vreme de 80 de ani, si terminand cu noul sediu. Visul nostru este sa organizam un Grand Prix de Romania pe acest stadion. Si nu ne vom lasa pana nu-l vom face”.
Presedinte al FRA pe atunci, Iolanda Balaș a povestit și cum a reușit să facă rost de fonduri pentru ridicarea noului sediu al FRA, pentru montarea unor piste noi de atletism pe stadioane: ”Nu este nici un secret! Trebuie sa fii consecvent, rau in sensul bun al cuvantului. Sa-ti pui in fata un obiectiv. Cum se obisnuieste in sport, dar si in viata de toate zilele. Noi am hotarat ca trebuie sa transformam acest loc intr-unul din cele mai frumoase centre atletice din Europa. Cine vine aici sa gaseasca un vestiar incalzit, cu apa calda, cu masaj, cu sauna, cu posibilitatea de a inchiria echipament. Bineinteles, cu plata unui abonament. Inainte de Revolutie, noi aveam un singur stadion cu pista de atletism asa-zisa sintetica, iar acum sunt zece. Credeti ca a venit cineva sa ne dea bani? Nu. Noi am inteles repede ca s-a dus vremea cand venea statul si iti dadea bani. Si am inceput sa cautam surse de finantare. In 1993, am infiintat Fundatia Atletismul Romanesc. Am inceput sa umblam dupa sponsori. Am fost atat in marile orase, cat si in cele mai mici. Am batut la usa marilor firme, dar si la cele mai mici. Nu ne-a dat toata lumea 80 de milioane. Uneori suma primita nici nu acoperea transportul nostru, dar le-am zis la toti „sarut mana, multumesc, sa va dea Dumnezeu sanatate!” Am lasat comoditatea, iar uneori ne-am calcat chiar demnitatea noastra. Un sef de Directie Judeteana de Sport mi-a zis, dupa o vizita: „Doamna, de ce v-ati milogit de directorul asta? A fost condamnat pentru furt pe vremea lui Ceausescu?!” I-am spus ca nu ma intereseaza ce a facut el. Pe mine ma interesa sa ajute sportul romanesc. Pot spune ca 90% dintre cei carora le-am solicitat sprijin ne-au ajutat. Nu numai cu bani. Pentru ridicarea noului sediu Fieniul ne-a dat trei vagoane de ciment, Hunedoara ne-a oferit fieraria pentru scheletul metalic, Galatiul ne-a furnizat tablaria, iar Policorul vopseaua. A trebuit sa-i cautam noi. Era foarte comod sa stau aici, cu secretara la usa si cu cafeluta pe birou. Sa astept sa-mi vina banii sau sa ma cert cu ministrul sportului pentru a-mi mai da ceva in plus. Cand eu stiu ca nu are de unde”, a concluzionat atunci Iolanda Balas.
Cei care vor sa-si ia ramas bun de la presedintele de onoare al FRA o pot face la sediul Federației Române de Atletism (str. Dr. Primo Nebiolo, nr. 2, sector 1 București) pana maine (13 martie), ora 15.00, iar apoi la Capela Cimitirului Militar Ghencea 1 (vizavi de Clubul Sportiv al Armatei Steaua, în prelugirea Bdul Ghencea). Funerariile se vor desfasura luni, 14 martie, de la ora 12.00.
Iolanda Balas
* S-a nascut in 12 decembrie 1936, la Timisoara
* A inceput atletismul in orasul natal, iar apoi a fost legitimata la Steaua
* A dominat proba de saritura in inaltime, la nivel international, timp de un deceniu. Intre 1957 si 1967, a castigat 140 de concursuri, ceea ce a reprezentat un record mondial
* A stabilit 14 recorduri mondiale, urcand stacheta de la 1,74 metri la 1,91 m. Are, de asemenea, 63 de recorduri nationale
* Este singura atleta care si-a aparat titlul olimpic la saritura in inaltime. A triumfat la JO de la Roma, in 1960, si la Tokyo, in 1964
* La Campionatul European, a obtinut doua medalii de aur, in 1958 (Stockholm) si 1962 (Belgrad). La editia din 1954, de la Berna, a ocupat locul 2
* A castigat trei titluri de campioana mondiala universitara si noua de campioana balcanica
* A fost antrenata de Hansi Soter, cel care i-a fost si sot
* Multipla campioana nationala: 16 titluri la senioare si 3 la junioare
* Dupa retragerea din competitie, a activat ca arbitru de atletism
* In perioada 1991 – 2005, a fost presedintele Federatiei Romane de Atletism
* Era presedinte de onoare al FRA si conducea Fundatia Atletismul Romanesc
* In ultimii 20 de ani, a reusit sa atragă fonduri din surse private cu ajutorul carora pe mai multe stadioane din Bucuresti si din tara au fost montate piste de atletism la standarde internationale
* A demarat lucrarile de modernizare la stadionul din Complexul ”Tineretului”, cel care ii poartă numele astazi
* A fost decorata cu Ordinul Muncii (1960), Ordinul „Steaua Romaniei” (1962), Ordinul Meritul Sportiv (1964) si Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Ofiter (2000)
* Maestru emerit al sportului
* In 1963, a primit Trofeul „Mohammed Taher Pacha”
Recordurile mondiale stabilite de Iolanda Balas
1,75 m – 14 iulie 1956, Bucuresti
1,76 m – 13 octombrie 1957, Bucuresti
1,78 m – 7 iunie 1958, Bucuresti
1,80 m – 22 iunie 1958, Cluj
1,81 m – 31 iulie 1958, Poiana Brasov
1,82 m – 4 octombrie 1958, Bucuresti
1,83 m – 18 octombrie 1958, Bucuresti
1,84 m – 21 septembrie 1959, Bucuresti
1,85 m – 6 iunie 1960, Bucuresti
1,86 m – 10 iulie 1960, Bucuresti
1,87 m – 15 aprilie 1961, Bucuresti
1,88 m – 18 iunie 1961, Varsovia
1,90 m – 8 iulie 1961, Budapesta
1,91 m – 16 iulie 1961, Sofia