Sport complex – eu il socotesc a fi ”decatlonul sporturilor de echipa” -, rugby-ul este privit deseori, de aceia care nu-l cunosc foarte bine, prin comparatie cu fotbalul.
Din acest motiv, apar uneori confuzii, comentarii care starnesc zambetul cunoscatorilor.
Una dintre aceste confuzii se face atunci cand vine vorba despre compartimentele principale ale unei echipe.
Cei care urmaresc rugby-ul cu atentie stiu, de pilda, ca o formatie nu se imparte in aparatori, mijlocasi si atacanti, asa cum este in fotbal. Si ca fundasul nu-i totuna cu aparatorul, iar inaintasul nu trebuie numit niciodata atacant – mi s-a intamplat, in urma cu multi ani, ca pe un text de rugby, cineva, din corectura, sa-mi inlocuiasca inaintas cu atacant; ceea ce, fireste, ca m-a deranjat teribil, nefiind deloc corect.
In rugby, toti cei 15 jucatori se apara.
Initial, se spunea ca o echipa poate fi in defensiva chiar daca se afla la 5 metri de terenul de tinta advers – asa cum si formatia care detine mingea ovala este in atac si atunci cand se afla in propriul teren de 22 de metri. Actualele legi ale jocului de rugby mentioneaza ca o echipa este in aparare daca balonul se afla la adversar, iar jocul se desfasoara in jumatatea ei de teren.
Cat despre inaintasi si atacanti lucrurile sunt la fel de simple pentru cunoscatori.
La inceputurile sale, rugby-ul avea o impartire strica pe compartimente.
Inaintasii, oamenii din gramada, gestionau, in general, fazele fixe: repunerea balonului in joc din margine si in gramada ordonata. De acolo, prin intermediul mijlocasilor, era transmis pe compartimentul de treisferturi. Pe atunci, inaintasii se uitau cum ataca oamenii din liniile dinapoi. De aceea, cei care faceau parte din linia de treisferturi erau socotiti atacanti.
In concluzie, in rugby toata lumea se apara sau ataca, diferenta fiind facuta de pozitionarea pe teren a jucatorilor si de partea la care se afla balonul. De asemenea, inaintasii nu pot fi numiti atacanti, acest ultim cuvant fiind folosit, ca sinonim, pentru treisferturi.
PS – In 1877, s-a stabilit ca numarul jucatorilor dintr-o echipa de rugby sa se reduca de la 20 la 15. Decizia a fost luata atunci in scopul de a favoriza jocul pe inaintare, insa, in timp, ea a avut un efect diferit, in sensul ca a creat spatii mai mari pentru atacul pe linia de treisferturi.
Marian Burlacu (Libertatea)
