La cei 26 de ani ai sai, Mihaita Lazar si-a vazut visul implinit. De samabata seara, sportivul nascut la Iasi este campion al Frantei la rugby. Alaturi de Adrian Lungu, membru al staff-ului administrativ al lui Castres Olympique, rugbystul roman a facut turul de onoare pe Stade de France, dupa finala castigata (19-14) cu Toulon, fluturand steagul tarii sale.
Mihaita, felicitari pentru marea victorie pe care ai obtinut-o! Cum te simti?
E foarte frumos. Desi au trecut doua zile de atunci, inca sunt euforic. Nu realizez inca tot ceea ce am reusit. Mi-am dat seama cat de importanta a fost victoria noastra cand am ajuns la Castres, duminica, iar o multime de oameni ne-au asteptat la stadion.
Castres n-a fost favorita la castigarea campionatului si, totusi, a reusit. Care este secretul?
Cand esti outsider nu prea crede lumea in tine. Atunci cand reusesti multi raman cu gura cascata. Noi am reusit datorita grupului. Forta grupului a fost primordiala. Datorita ei am putut trece de oricine. Cum e acel mesaj postat pe stadionul ”Arcul de Triumf” din Bucuresti: ”Nu conteaza pe cine ai in fata, conteaza cine iti este alaturi!”
Te-ai intalnit dupa finala cu presedintele Frantei, Francois Hollande?
Da, insa nu numai cu presedintele Frantei. In tribuna au fost multe personalitati. Printul Albert de Monaco, de pilda, a fost la meci.
Jonny Wilkinson a declarat ca ati meritat victoria. V-a felicitat?
Toti cei de la Toulon au venit sa ne stranga mana dupa finala. A fost si Wilkinson, desigur, printre ei. Este stiut ca asa se procedeaza la rugby. Este un sport al respectului intre adversari, intre fani.
Ai primit multe mesaje de felicitare. Ce ti-au zis ai tai? Familia, prietenii…
S-au bucurat pentru mine, desigur. Au fost mandri ca mi-am reprezentat tara, ca i-am reprezentat si pe ei, familia mea. Am primit mesaje de felicitare de peste tot. Inclusiv de la oameni pe care nu-i cunosc foarte bine, de la fani ai rugby-ului romanesc. Le multumesc tuturor pentru incurajarile lor, pentru mesajele de felicitare pe care mi le-au trimis.
Cand ajungi in tara? Participi la IRB Nations Cup?
Saptamana aceasta voi veni acasa. Am fost convocat la echipa nationala pentru IRB Nations Cup, insa i-am rugat pe cei din Federatie sa ma invoiasca dintr-un motiv obiectiv. Am nunta si trebuie sa o pregatesc. Eu voi fi, oricum, alaturi de colegi, de echipa nationala. Macar cu inima, daca nu pe teren. Oricum, voi incerca sa ajung la ultima etapa, in 16 iunie.
La putin timp dupa ce ai devenit campion ai facut turul de onoare pe Stade de France fluturand drapelul Romaniei, alaturi de Adrian Lungu. Ati avut steagul la voi?
Am luat cu mine drapelul Romaniei si i-am spus lui Adi sa-l tina. Dupa finala l-am rugat sa mi-l aduca. Chiar daca am fi pierdut eu tot as fi mers cu el pe teren.
Despre romani s-a vorbit uneori urat in Franta si in alte tari din vestul Europei. De data aceasta, doi romani au devenit campioni acolo.
Asa e. Cred ca am dovedit ca si noi, romanii, putem face lucruri deosebite. Si nu cred ca suntem singurii romani despre care se pot spune lucruri frumoase.
Tu ai plecat din tara in 2008, la echipa din Saint-Etienne, intr-o liga inferioara. Cum explici ca ai devenit campion al Frantei in patru ani?
Ascensiunea mea se datoreaza echipei nationale in primul rand. Evolutiile mele pentru ”stejari” au facut sa devin cunoscut. Conteaza si cum joci la echipele de club, desigur, insa tot echipa tarii tale te ridica. Multumesc Federatiei ca m-a ajutat! Si le multumesc tuturor celor care au avut incredere in mine!
Ai plecat in Franta de la Iasi. Altfel spus tu n-ai castigat campionatul in Romania, dar ai reusit-o in Franta. La fel s-a intamplat cu Marius Tincu si cu Ovidiu Tonita, rugbysti care au plecat de la ”U” Cluj, respectiv de la Rulmentul Barlad, au evoluat in ligi inferioare din Hexagon, s-au afirmat acolo, iar apoi au devenit campion cu Perpignan.
Asa este. Nu am castigat titlul in Romania. Sper ca si eu sa devin un exemplu pentru copiii din tara care fac rugby. Ei pot vedea ca isi pot face un viitor in rugby. Ca nu este imposibil sa reuseasca desi rugby-ul de la noi nu este inca de nivelul celui din Franta. Este adevarat ca am muncit mult pentru a ajunge campion.
Fratele tau, in schimb, a devenit campion al Romaniei cu Timisoara. Il vei lua cu tine in Franta?
Este greu de spus… El a progresat foarte mult jucand la Timisoara. Nu pot spune insa ce va face el.
Ce iti doresti pentru viitor?
Imi doresc sa fiu sanatos. Sa pot juca rugby in continuare. Mai am contract un an cu Castres. Evolutiile mele vor depinde de sanatatea mea. Nu ma gandesc ca am iesit campion al Frantei, iar de acum incolo imi va fi mai usor. Mi-ar placea sa raman om de baza la echipa nationala. Sa particip la un nou turneu final al Cupei Mondiale, in 2015, in Anglia.
A consemnat
Marian Valentin Burlacu (Libertatea)
