.png)
Noua Zeelanda-Argentina 28-9 (13-6).
Victoria neo-zeelandezilor a fost clara si aceasta chiar daca au suferit, in unele momente, in fazele fixe sub formidabila presiune a Pumelor.
All Blacks au marcat patru eseuri, doua inscrise de catre Julian Savea, si cate unul de catre Liam Messam si, respectiv, Aaron Smith.
In absenta lui Aaron Cruden, accidentat, Beauden Barrett a inceput, pentru prima data in cariera sa, meciul ca titular, avand o evolutie inegala care, probabil, nu l-a multumit, pe deplin, pe Steve Hansen.
Dupa parerea mea, Barrett a evoluat bine in joc deschis, avand momente de mare inspiratie (splendida pasa sa catre Savea in faza celui de-al doilea eseu al acestuia!), dar, in schimb, a ratat transformarea a trei eseuri si a unei lovituri de pedeapsa.
Ori, intr-un meci de asemenea nivel, ratarea a 9 puncte poate fi factorul care separa victoria de infrangere.
Recunoscand meritele invingatorilor, imi permit sa starui, in continuare, mai mult asupra jocului invinsilor.
In ciuda infrangerii suferite, meciul de la Napier a confirmat progresul constant al Argentinei. Los Pumas au dovedit, inca o data, ca poseda o gramada extrem, extrem de puternica care a pus in dificultate gramada All Blacks.
De altfel, in cele trei meciuri disputate pana acum in Rugby Championship, evolutia gramezii argentiniene a fost de-a dreptul impresionanta.
La Napier, Agustin Creevy et co. au continuat demonstratia de forta din meciurile precedente cu Africa de Sud, de la Pretoria si, respectiv, Salta, acolo unde gramada Pumelor si-a demolat, pur si simplu, rivala.
S-a observat cum in cateva gramezi ordonate, Creevy nici nu a ridicat piciorul pentru a talona, toti cei opt inaintasi sincronizandu-se intr-un suprem si continuu efort de a impinge pentru a castiga balonul.
In acelasi timp, laudand performanta inaintarii, trebuie subliniat faptul ca meciul de pe McLean Park a aratat ca Los Pumas au progresat, dar, iata, nu indeajuns pentru a-i invinge pe All Blacks.
Argentinienii au dominat gramezile ordonate, dar aceasta dominare si superioritate datorate fortei, coeziunii si sincronizarii „blocului„ format de cei opt jucatori, nu au fost exploatate – din pacate pentru ei – in jocul in camp.
Forta exceptionala a gramezii reprezinta, in momentul de fata, principala arma in „panoplia” argentinienilor si, in mod logic, ea este folosita in masura in care Creevy si coechipierii sai considera ca este utila in infruntarile cu cei trei giganti ai Emisferei Sudice.
Prin urmare, este normal ca in aceste circumstante tactica Pumelor sa se bazeze pe forta gramezii.
Daca gramada este arma principala, ea nu trebuie, insa, sa ramana singura arma. Nu vreau sa insinuez, in vreun fel, ca argentinienii se bazeaza doar pe forta gramezii. O asemenea afirmatie nu ar fi corecta.
Los Pumas au demonstrat dorinta si capacitatea de a juca deschis, variat, incercand sa isi puna in valoarea linia de treisferturi; eseurile marcate in meciul cu Africa de Sud, disputat la Salta, de mijlocasul la gramada Thomas Cubelli si fundasul Joaquin Tuculet, vin in sprijinul acestei observatii.
In meciul de la Napier, ei nu s-au marginit sa joace doar cu gramada, continuand sa creeze faze interesante asa cum a fost lovitura de urmarire a lui Juan Martin Hernandez catre aripa Horacio Agulla (minutul 12) sau surprinzatoarea combinatie Leonardo Senatore-Martin Landajo (minutul 33) cand ″inchiderea″ Pumelor, legat fiind inca in gramada care era instabila, i-a pasat, printre picioare, mijlocasului la gramada care a sprintat de-a lungul tusei creand o faza periculoasa.
Toate aceste actiuni arata in mod limpede ca argentinienii inteleg foarte bine necesitatea de a mari volumul jocului dincolo de gramada ordonata si mol-ul penetrant.
Evolutia gramezii argentiniene arata, pe de o parte, progresul indiscutabil al Pumelor, iar pe de alta parte indica un dezechilibru intern existent, inca, la nivelul jocului de ansamblu. De ce dezechilibru? Pentru ca nivelul evolutiei gramezii in cele trei meciuri de pana acum, ar fi trebuit sa conduca la o eficacitate mai ridicata a performantei de ansamblu care sa se fi reflectat, intr-o maniera favorabila, pe tabela de scor. Ceea ce nu a fost cazul pana acum.
In plus, este interesant de observat ca dupa schimbarea titularilor liniei intai – Marcos Ayerza, Agustin Creevy si Ramiro Herrera- autoritatea gramezii Pumelor in fazele fixe a scazut.
Meciurile cu Africa de Sud si Noua Zeelanda au aratat ca argentinienilor le lipseste, in special, acuratetea in executarea fazelor decisive si capacitatea de a finaliza actiunile favorabile de eseu; si, poate ca mai mult decat atat, le lipseste acel „killer instinct” necesar pentru a invinge echipe de talia Noii Zeelande, Africii de Sud si Australiei.
Asemenea lipsuri au fost scoase in evidenta mai ales de maniera in care Pumele au pierdut cel de-al doilea test cu Africa de Sud, la Salta, 33-31 dupa ce conduceau cu 28-16.
Dupa parerea mea, Argentina se afla, in acest moment, in „pielea” unei echipe solide, foarte solide, capabila sa domine, cateodata cu o impresionanta dezinvoltura si autoritate, un singur sector al jocului – gramada ordonata – dar care, pentru moment, reuseste doar sa ″incomodeze″, uneori mai mult, alteori mai putin, marile echipe ale lumii.
In privinta arbitrajului, dupa prestatia discutabila a lui Jaco Peyper, urmata de prestatia exceptionala a lui Romain Poite, arbitrajul lui Pascal Gauzere nu a fost lipst de controverse. Indeosebi, doua au fost fazele care au ridicat serioase si legitime semne de intrebare:
Placajul fara balon al lui Agulla asupra lui Savea chiar in primul minut al meciului si, mai ales, anularea eseului marcat de Leonardo Senatore, in minutul 56. In faza din urma, „inchiderea” Pumelor a blocat lovitura de picior a lui Ma’ Nonu, a cules balonul cu siguranta, fara a comite „inainte”, si a sprintat apoi in eseu. Eseu clar, dar pe care arbitrul francez, intr-un moment neinspirat, nu l-a acordat.
In pofida lantului de infrangeri suferite in Rugby Championship, Argentina continua sa lupte pentru prima victorie.
Este pacat, mare pacat, sa vezi cum imensul efort al unei gramezi absolut superbe, precum este cea a Pumelor, nu capata rasplata meritata.
Dar, sunt sigur, mai devreme sau mai tarziu, rasplata va veni si in tabara argentiniana.
Eugen Cionga
Toronto
