Sambata, 9 februarie, Romania va intalni in debutul Rugby Europe Championship 2019, Georgia. Meciul ce va avea loc pe Cluj Arena de la ora 14:00, are o semnificatie speciala pentru mijlocasul la gramada, Valentin Calafeteanu, care va face selectia cu numarul 100 pentru Romania. Inaintea partidei, Vali a vorbit despre importanta acestui moment in cariera lui, cele mai frumoase amintiri pe care le are cu Stejarii, antrenorii care i-au marcat evolutia si meciul cu Lelos.
Vali, esti inaintea meciului cu numarul 100 pentru Romania. Ce inseamna acest moment pentru tine?
Este normal sa ma uit in urma, la primul meci in care am debutat la echipa nationala si niciodata nu m-am gandit ca dupa 15 ani, de la acel moment sa fiu inca aici. Cred ca acest moment, al meciului cu numarul 100 este rasplata muncii mele, a respectului pe care il port acestui sport si a ceea ce am ales sa fac in viata, pentru ca eu consider ca cei care sunt dedicati si respecta ceea ce fac, obtin mereu lucruri marete. Nu ma gandeam niciodata ca voi ajunge intr-un astfel de moment, insa acum, ca sunt aici, imi doresc sa pot ajuta in continuare echipa nationala prin experienta pe care am acumulat-o,dar mai ales prin jocul prestat.
Faci parte dintr-un club select alaturi de Florin Vlaicu si Catalin Fercu, al jucatorilor romani ce au 100 de selectii la echipa nationala….
Suntem toti trei jucatori care am pornit la drum in aceeasi perioada, desi e un an diferenta intre noi, suntem generatiile 85′ si 86′, practic generatia din care fac eu parte a inceput sa faca primul pas spre performanta odata cu participarea la Campionatul Mondial din Africa de Sud, Durban 2004. Tin minte ca si atunci a fost un moment greu al rugbyului romanesc cand a trebuit sa promovam la juniori, dupa care a venit generatia ’86 care a jucat apoi in prima liga valorica.
Ce sta in spatele unei asemenea cariere?
In viata sportiva, la fel ca si in viata de zi cu zi sunt suisuri si coborasuri, am avut si momentele grele, insa cred ca fara acestea nu as fi fost jucatorul care sunt astazi. Cred ca prin aceste incercari, aceste cumpene, se contruiesc caracterele puternice, pentru ca atunci cand reusesti sa lasi in urma acele momente, devii o persoana mai puternica, mai increzatoare in tine si in fortele tale, iar lumea apreciaza cu adevarat ceea ce faci.
Ai debutat cu Japonia, in 2004. Ce iti mai aminesti din acel meci?
Imi amintesc ca eram foarte firav, cu un echipament foarte larg pe mine. Aveam o inaintare foarte puternica care m-a ajutat ca meciul de debut sa nu fie cu presiune foarte mare pentru mine. Am castigat acel meci pe care l-am jucat pe terenul din Ghencea, eram foarte bucuros, si din acel moment am inceput sa ma gandesc cat de mult sa muncesc ca sa pot ramane in randul echipei nationale. Intotdeauna spun ca varful piramidei pentru orice jucator, ar trebui sa fie echipa nationala.
Care este cel mai frumos meci pe care l-ai jucat cu Romania?
Meciurile care ne-au dus la Cupele Mondiale imi vin in minte,dubla cu Uruguay din 2010 cand am jucat pentru calificarea la Cupa Mondiala din 2011, in special meciul retur de la Bucuresti, cand a fost o atmosfera extraordinara, apoi meciul cu Rusia de la Nebug, cand ne-am calificat la RWC 2015 dupa ce i-am invins cu 34-3, iar al treilea meci memorabil este de la ultima Cupa Mondiala, victoria impotriva Canadei, cand am reusit acea revenire istorica.
Emotiile inaintea unui meci au ramas aceleasi ca la cel de debut?
Fiecare meci vine cu lucruri diferite, este incarcatura meciului, este presiunea pe acel meci. Emotii sunt inaintea fiecarui meci insa nu mai sunt acele emotii de la debut pentru ca intre timp am acumulat experienta, sunt sigur de mine. Acum sunt emotii constructive, emotii care te conecteaza 100% la meciul respectiv. Suntem oameni e firesc sa avem aceste trairi, important e sa reusim sa le gestionam si sa le transformam in lucruri pozitive pentru noi si pentru echipa.
Care este cel mai greu lucru pe postul tau?
Mijlocasul la gramada si cel la deschidere sunt cei care coordoneaza jocul intregii echipe, sunt posturi cheie. Nu este suficient sa ai doar anumite calitati ca sportiv, trebuie sa fii cel care comanda jocul, care dicteaza ce joaca echipa, care trebuie sa ia foarte rapid deciziile cele mai bune. E foarte important ca si coechipierii tai sa aiba incredere in tine si in ceea ce hotarasti pentru ca prin ceea ce faci pe teren trebuie sa fii printre liderii unei echipe.
Care a fost cel mai greu moment al carierei?
Accidentarile pentru ca practic te trag in spate, te scot din ritm, te fac sa iti pui niste intrebari, sa te indoiesti de tine. Pentru mine unul dintre cele mai urate momente ramane cel din 2017, cand am luat un placaj in zona rinichiului si doctorii mi-au spus ca nu voi mai putea juca niciodata rugby. Am stat cinci luni departe de teren, am avut credinta si rabdare, dupa care am revenit. Apoi un alt moment greu a fost atunci cand am aflat oficial ca nu vom participa la Cupa Mondiala, desi eu speram foarte mult, pana in ultimul moment, ca decizia va fi una buna pentru noi.
Ce te-a facut sa continui, in ciuda tuturor accidentarilor pe care le-ai avut?
Cred ca puterea asta vine din interiorul fiecarei persoane. Nu cred ca sunt nici cel mai ambitios, nici cel cu vointa cea mai mare, insa intotdeauna m-am gandit ca pot trece peste absolut tot ceea ce mi se intampla. Nici o accidentare nu apare din neant, probabil nu m-am antrenat la fel de bine, am fost obosit, nu am facut lucrurile la fel de bine, iar cand stai si te gandesti la toate aceste lucruri, incerci sa iti dai seama ca era un lucru care trebuia sa se intample ca sa te faca sa realizezi altceva. Am reusit de fiecare data sa revin dupa accidentari pentru ca m-am gandit tot timpul la ceea ce urmeaza, ce pasi am de facut in viitor, nu la ce a fost sau la ce traiesc in momentul respectiv.
Daca ar fi sa schimbi ceva in cariera ta, care ar fi acel lucru?
Nu as schimba nimic, cel de acum sunt rezultatul tuturor momentelor mai bune sau mai putin bune pe care le-am avut. Am avut si decizii gresite de-a lungul carierei, insa nu am regrete, mi-am asumat totul. Totusi, mi-as fi dorit ca in urma cu 10 ani sa fi avut gandirea pe care o am acum.
Care sunt antrenorii care te-au influentat ca sportiv?
Antrenorii care m-au ajutat sa ajung in acest moment al carierei mele sunt Nicolae Manolache, el mi-a creat o educatie, am fost multi din generatia mea la echipa lui, la Metrorex, apoi primul meu antrenor de seniori, Mircea Paraschiv, care a avut foarte mare incredere in mine si nu in ultimul rand, Chester Williams, un antrenor de la care am avut foarte multe de invatat.
Prima amintire legata de rugby care iti vine in minte?
Am flashuri in care ma vad pe Parcul Copilului, luat de mana de tata, cum jucatorii de la Grivita se antrenau si eu stateam in spatele terenului de tinta. Stadionul Parcul Copilului este locul unde am descoperit rugbyul, am si jucat pentru prima data la Grivita.Mergeam cu tata la antrenamente, ma lua cu el in cantonament si cred ca aceasta pasiune pe care mi-a insuflat-o pentru rugby, inca de atunci a pornit.
Cum vede tatal tau, fost jucator si el, meciul cu numarul 100?
Este mandru de mine, dar cred ca asta vine din partea oricarui parinte. Stiu ca si-ar fi dorit sa fie alaturi de mine la acest meci, din pacate nu poate pentru ca nu locuieste in Romania, insa stiu ca va fi acolo, in fata televizorului si ca va fi la fel de emotionat ca si mine. Stie cel mai bine cate sacrificii am facut in acesti ani, desi e mult spus sacrificii pentru ca iubind rugbyul, consider ca mi-am ales stilul de viata pe care mi l-am dorit, nu a fost nimic impus.
Vali, cum vezi acest meci cu Georgia?
Ajungand sa am foarte multe meciuri, in saptamana premergatoare unei partide simt daca lucrurile merg intr-o directie buna sau nu. Toata aceasta saptamana am avut un sentiment foarte bun. Sunt foarte increzator ca vom incepe asa cum ne-am propus, am avut o pregatire foarte buna si toata lumea se gandeste sa obtinem si sa facem performanta. Am mare incredere ca vom face un turneu foarte bun, iar obiectivul nostru ar trebui sa fie primele doua locuri.
Cum lucrezi cu noul staff?
Staff-ul e nou, dar de fapt e vechi pentru multi dintre noi. Cu Danie de Villiers am lucrat la Timisoara, cu Marius si Lynn la nationala, perioada in care Romania a obtinut victoriile cele mai importante, cu ei au fost. Iar Lasha, cel care s-a alaturat echipei in aceasta saptamana e o persoana foarte dedicata si cand respecti ceea ce face si esti dedicat acelui lucru, nu ai cum sa nu reueseti. El este generatia ‘85, eu ‘86, avem multe discutii, lucram impreuna si la club. Ma bucur pentru el, este o mare oportunitate pe care o are si sunt sigur ca va profita de ea. Desi nu ne aflam in cel mai bun moment al rugbyului romanesc, sunt increzator ca vom trece peste ceea ce se intampla.
