Nationala de rugby 7 feminin a inceput pregatirea pentru Campionatul European, Ghindele aflandu-se in aceste zile in cantonament la Snagov. Una din jucatoarele de baza ale Romaniei, Alina Dinca, a avut un inceput fulminant de an, aripa in varsta de 24 de ani reusind sa marcheze weekendul trecut toate eseurile formatiei pentru care evolueaza, Universitatea Cluj. Mai mult, in cadrul celei de-a doua etape a Campionatului National de rugby 7 feminin, Alina a primit si trofeul de „Cea mai buna jucatoare de rugby 7 din Romania in 2016”, trofeu decernat in urma voturilor exprimate pe site-ul FRR.ro, dar si ale unei Comisii Tehnice. Un trofeu care rasplateste in mica masura dedicatia si pasiunea celei poreclite „Speedster” datorita vitezei pe care o are si a curselor de zeci de metri care se opresc in terenul de tinta advers.
Felicitari pentru acest trofeu. Ce inseamna pentru tine?
O rasplata a muncii mele dupa cei patru ani jumatate de cand fac rugby. In fiecare an mi-am dorit sa castig acest trofeu si acum, cand am reusit asta, nu-mi doresc decat sa mai adaug inca unul. Este o bucurie pentru mine, o motivatie in plus, atunci cand privesc in urma simt ca a meritat absolut totul ca sa ajung aici.
Ce obiectiv ai pentru acest sezon competitional?
Imi doresc sa fiu sanatoasa, sa nu apara accidentari pe parcursul anului ca sa ma pot antrena la capacitate maxima. In ceea ce priveste echipa de club as vrea sa mai apara fete, sa vina mai multe spre rugby, la Universitatea Cluj am ramas putine si accidentate in acelasi timp. La nivel de nationala am aceeasi dorinta de cand am facut pasul la echipa, sa urcam in Top 12.
Cum ti s-au parut cele doua etape ale Campionatului National disputate pana acum?
In prima etapa am jucat putin cu frica, pentru ca nu mai avusesem joc cu contact de anul trecut din toamna. A fost un pic mai greu, dar mi-am intrat repede in mana. Iar in etapa a doua, de la Iasi, am dat tot ce am putut pe teren. Pentru noi ca echipa au fost meciuri obositoare, pentru ca nu avem nici macar trei rezerve la Cluj si stam in teren toate meciurile.
Ai reusit sa dai toate eseurile echipei tale, o performanta deosebita…
La Iasi am avut o zi buna, fara dureri si am putut sa dau absolut tot ce pot pe teren. A fost bucuria jocului, a faptului ca am fost acolo, ca am fost o echipa. In rugby e greu sa te pui singura in valoare pentru ca este un sport despre echipa si despre cum ceilalti coechipieri te pun pe tine in valoare, eu fiind aripa.
La Cluj esti liderul echipei. Este acest lucru o presiune suplimentara?
La Universitatea Cluj am fost desemnata capitan de echipa si acest lucru m-a incurajat putin mai mult sa continui, faptul ca colegele m-au vazut ca pe un lider a insemnat mult pentru mine. Au aparut mai multe responsabilitati, echipa trebuie tinuta unita.
Care este cea mai dificila adversara pe care o ai in campionat?
Nu pot sa spun ca in campionatul intern avem adversare dificile, suntem trei echipe pe care le stiu de cand am inceput rugbyul. Pot spune doar ca e putin mai dificil acum pentru ca in echipa Iasiului se afla jucatoare de la nationala Ucrainei, iar in cea a Agronomiei, de la Bucuresti, jucatoare de la nationala Moldovei. Pe cand la Cluj, suntem doar noi.
De unde gasesti motivatia de a continua?
Si eu ma intreb de multe ori ce ma motivează sa continui. Nu stiu ce sa zic, imi place cu adevarat ce fac si in ultima perioada am prins mai mult gustul rugbyului, pentru ca am fost chemată la acea selectionata Barbarians – Angels si acolo am capatat mai multa experienta. Rugbyul este frumos, iar cine il intelege cu adevarat stie ca nu ai nevoie de motivatie speciala pentru a-l practica.
Te afli in primul stagiu din acest an cu echipa nationala. Cum este?
Totul e nou, de la staff pana la colege. Pentru mine e destul de dificil pentru ca iar o iau de la zero si simt ca bat pasul pe loc, nu progresez asa cum mi-as dori. Sunt multe colege noi, 80% sunt junioare, este un cantonament de acomodare, de cunoastere, in primele zile am dat cateva teste fizice. Sper insa ca de la stagiu la stagiu sa progresam.
