.png)
Pe stadionul Twickenham nu a avut loc o partida de sah (sau, oare, undeva, acolo sus, in cabina antrenorilor?…), dar o analogie cu „sportul mintii” poate ca nu este chiar nelalocul ei:
La prima masa: Michael Cheika-Stuart Lancaster 1-0.
In templul de la Twickenham: Australia-Anglia 33-13.
Rezultat Australia-Anglia: sah mat!
„Wallabies” au obtinut o victorie categorica spulberand, astfel, sperantele gazdelor de a se califica in sferturi de finala.
Pentru prima data in istoria competitiei, inventatorii rugby-ului nu reusesc sa treaca de grupa in care i-au repartizat sortii.
Exista meciuri care au darul de a arata, in anumite circumstante, calitatile si limitarile unei echipe.
Acest meci apartine, cred eu, acestei categorii, scotand in evidenta calitatile Australiei si limitarile Angliei.
Pe de o parte: creativitatea, viteza, acuratetea si tehnica individuala a australienilor.
De cealalta parte: rigiditatea, lentoarea, neindemanarea si mediocritatea calitatii executiei aratate de englezi.
In zilele premergatoare meciului, declaratiile din tabara engleza sustineau ca echipa este pregatita pentru acest meci „do-or-die”.
S-a dovedit ca nu a fost.
Englezii doreau cu disperare sa castige.
S-a dovedit ca disperarea nu a fost de ajuns.
In ultimele 10 minute, Owen Farrell l-a placat fara balon pe Matt Giteau, iar Sam Burgess l-a placat in jurul gatului pe Michael Hooper. Ambii centri englezi au fost depasiti de viteza de executie in faza respectiva. Ambii meritau cartonasul galben, dar numai Farrell a fost penalizat, iar Anglia a terminat meciul in 14 jucatori.
Intr-o nefasta incercare de a-si incuraja coechipierii, Danny Cipriani declarase cu cateva zile in urma ca niciun jucator australian nu ar fi selectionat in echipa Angliei.
Sunt situatii in care se pare ca este dificil sa faci diferenta intre increderea in fortele proprii si aroganta!
Australia a etalat o superioritate zdrobitoare in toate compartimentele jocului, inclusiv gramada ordonata.
Gramada ordonata!
Sub indrumarea lui Mario Ledesma, fostul taloneur al „Pumelor” argentiniene, australienii au invatat si invata, inca, arta gramezii ordonate.
Progresul realizat in anul din urma este absolut remarcabil si a fost dovedit, din plin, in recenta editie a Turneului Rugby Championship, precum si in acest meci impotriva Angliei.
Michael Cheika, care in cariera sa a antrenat in Franta si Irlanda, a inteles, probabil mai bine decat alti antrenori australieni cat de importanta este culturagramezii ordonate. De aceea, l-a si adus pe Mario Ledesma in staff-ul sau, iar rezultatele nu au intarziat sa apara.
Joe Marler, pilier-ul stanga, a fost penalizat in mod regulat, gramada engleza nu a reusit sa se impuna in niciun moment, iar umilinta suprema a trait-o in minutul 76, atunci cand a fost impinsa cativa metri buni, australienii obtinand o lovitura de pedeapsa!
Pana la acest meci, gramada engleza nu suferise un asemenea afront din partea „Cangurilor”.
Asa dupa cum era de asteptat, Michael Hooper si David Pocock au castigat batalia jocului la sol, surclasandu-i pe Chris Robshaw si Tom Wood.
Mai scunzi si avand un centru de greutate coborat, cei doi flankeri australieni au fost mult mai rapizi si eficienti decat masivii lor adversari.
Si apoi, a fost Bernard Foley!
Ce performanta exceptionala din partea acestui mijlocas la deschidere care a iesit, in sfarsit, din umbra lui Quade Cooper, dovedindu-si, cu prisosinta, valoarea.
Foley a marcat 26 de puncte, adica doua eseuri, doua transformari si patru lovituri de pedeapsa, cel de-al treilea eseu fiind inscris de Matt Giteau.
Faza celui de-al doilea eseu a fost superba si merita a fi descrisa: Will Genia a schimbat, brusc, directia atacului de pe stanga pe dreapta, lansandu-l pe Bernard Foley, iar acesta, dupa un schimb de pase, in viteza, cu Kurtley Beale, depasindu-i cu usurinta pe Ben Youngs si Ben Morgan, a sprintat nestingherit plonjand in terenul de tinta.
O faza superb construita si incheiata printr-o executie splendida!
O astfel de faza a reflectat, in mod limpede, diferenta dintre cele doua echipe, englezii nefiind capabili sa construiasca si sa execute o asemenea „bijuterie”.
Meritul lui Foley nu consta doar in cele doua eseuri marcate, ci si in maniera inspirata si precisa in care a condus jocul echipei sale.
Au fost secvente de joc in care Australia a executat, cu fantezie, eleganta, viteza si acuratete o partitura pe care nicio alta echipa din lume (poate doar All Blacks) nu o poate interpreta.
Dupa o asemenea demonstratie, Australia a devenit una dintre favoritele principale pentru castigarea trofeului.
Ramane de vazut cum va decurge campania lor in continuare.
Eugen Cionga (Toronto)
