Daca ultima editie a Cupei Mondiale a insemnat sfarsitul, sau mai bine zis, implinirea unui ciclu de performanta al „Stejarilor”, turneul Nations Cup 2016 reprezinta inceputul unui nou proces de pregatire in viata echipei nationale.
Considerand nivelul inalt al spiritului competitiv existent in rugby-ul profesionsit de astazi,precum si importanta rezultatelor, turneul gazduit de capitala tarii are o miza care nu poate fi neglijata.
A castiga un trofeu – indiferent de cum este evaluata competitia respectiva pe plan mondial – face bine oricand, oricarei echipe.
Cu toate acestea, respectand acest adevar, trebuie sa recunoastem, in acelasi timp, ca miza victoriei nu ar trebui sa constituie singurul obiectiv al formatiilor participante.
Pentru o echipa apartinand celui de-al doilea esalon valoric – asa cum este cazul Nationalei – care se confrunta cu greutatile specifice grupului Tier 2 si care se straduieste sa progreseze in aceasta complicata lume a rugby-ului profesionist, cei trei ani care ne despart de Cupa Mondiala din Japonia nu inseamna prea mult timp in procesul de pregatire al echipei.
Una dintre problemele fundamentale cu care se confrunta, in mod regulat, natiunile din Tier 2 este legata de capacitatea „rezervorului” de jucatori; jucatori de calitate, de nivel international, capabili sa serveasca interesele echipei nationale.
Prin urmare, se cuvine pastrat un echilibru intre dorinta, absolut legitima, de a castiga turneul si selectarea prioritatilor de o natura diferita.
Exista, desigur, si alte ( numeroase, de altfel!) aspecte care influenteaza pregatirea natiunilor din Tier 2 (resursele finaciare, nivelul competitiilor interne, structurile profesioniste, calendarul international etc.).
Privind, insa, prin prisma unui turneu precum Nations Cup, una dintre prioritatile de capatai ramane, dupa parerea mea, evaluarea calitativa a „rezervorului” de jucatori din campionatul intern al carei scop este acela de a descoperi si integra cativa tineri cu speranta ca ei vor confirma asteptarile antrenorilor.
Grupul care a participat la Cupa Mondiala de anul trecut si-a facut, pe deplin, datoria ducand selectionata „Stejarilor” pana la un anumit nivel de perfomanta.
Unii dintre acesti jucatori vor continua aventura cu echipa nationala, altii nu.
Echipa Romaniei trebuie, insa, sa foloseasca momentul favorabil de anul trecut ca pe o fundatie pe care sa construiasca o rampa de lansare catre o orbita mai inalta.
Evident, antrenorii stiu cel mai bine care sunt prioritatile echipei nationale si ei sunt cei care trebuie sa stabileasca metodele prin care sa incerce sa rezolve, cat mai bine cu putinta, problemele legate de aceste prioritati.
Fara a incerca sa imi atribui rolul unui antrenor in stabilirea prioritatilor si fara a minimaliza eforturile tuturor celor care au imbracat, pana acum, tricourile cu numerele 9 si 10, imi permit sa afirm ca perechea de mijlocasi este, inca, o „rana deschisa” a echipei noastre.
Cupa Mondiala de anul trecut a aratat, in mod limpede, ca una dintre slabiciunile profunde ale echipei nationale a constituit-o evolutia perechii de mijlocasi.
Prin urmare, ma astept ca antrenorii nostri sa urmareasca, in aceasta competitie, testarea unor jucatori noi pe aceste posturi.
Alcatuirea unei perechi de mijlocasi solide, cu o viziune clara a jocului, capabila sa dirijeze,prin decizii potrivite si rapide,jocul echipei si sa isi impuna autoritatea in teren, ramane, in opinia mea, una dintre problemele cruciale ale Nationalei; iata o problema care trebuie rezolvata pana la inceperea meciurilor de calificare la Cupa Mondiala din 2019.
De asemenea, in plan colectiv un asemenea turneu poate insemna si declansarea cautarii unei directii clare si, totodata, a unui echilibru in procesul de tranzitie in care se va afla, vrand-nevrand, Nationala.
Cu cateva luni in urma, domnul Howells a facut o declaratie foarte interesanta: „Cred ca 75% din actualul lot este capabil sa participe la urmatoarea Cupa Mondiala”.
Declaratia antrenorului „Stejarilor” exprima increderea in nucleul in jurul caruia s-a construit echipa care a participat la World Cup 2015.
Afirmatia domniei-sale subliniaza un aspect important in evolutia unei echipe nationale: existenta unei fundatii pe care se poate construi, in continuare, edificiul unei formatii solide.
In acelasi timp, cuvintele sale indica nevoia de a reimprospata forta colectivului prin integrarea unor jucatori noi.
Desigur, procentele 75%-25% pot varia in timp, important este faptul ca ele fac parte din planurile antrenorilor.
In privinta celor 25%, un eveniment care merita sa fie scos in evidenta este recenta formarea selectionatei Romania A.
Initiativa este excelenta, iar existenta acestui grup poate intari capacitatea de regenerare a echipei nationale.
De altfel, antrenorii si-au facut clare intentiile de a include jucatori din cadrul lotului Romaniei A in Nationala dandu-le, astfel, prilejul de a evolua in Turneul de la Bucuresti.
In acest context, exista posibilitatea ca politica de integrare a unor jucatori naturalizati, inceputa cu Paula Kinikinilau, Johann Van Heerden si Michael Wiringi, sa continue.
Lotul Romaniei A cuprinde patru astfel de jucatori – toti componenti ai liniei de treisferturi – care au toate sansele de a fi inclusi in grupul care se pregateste pentru Nations Cup.
Din acest punct de vedere, se poate afirma – pastrand proportiile, desigur – ca actuala editie a Nations Cup reprezinta un prim test si pentru selectionata Romania A, deoarece va fi interesant de urmarit cum vor reactiona tinerii jucatori care vor avea sansa de a evolua in Turneu. Pentru unii dintre ei, aceasta va fi cea dintai ocazie de a juca intr-o competitie de nivel international.
Si venind vorba de selectionata secunda a tarii, este extrem de important ca aceastei echipe sa i se asigure, in mod regulat, meciuri la nivel international. Mentinerea unui contact permanent, prin organizarea unor partide precum cele cu Crawshays Welsh RFC, va avea o influenta pozitiva asupre progresului tinerilor jucatori.
Revenind la Turneul Nations Cup, impresia mea este ca Nationala a intrat, deja, intr-o perioada de tranzitie. Tranzitie care nu se margineste doar la schimbul de generatii, ci si la stilul de joc.
In mod limpede, a mentine directia corecta ( mai precis, a nu compromite prea mult rezultatele) in timpul unei perioade de tranzitie, nu este deloc o sarcina usoara.
In lumea dura a rugby-ul profesionist de astazi, in care dezvoltarea musculaturii, ferocitatea placajelor si intensitatea contactului fizic au atins un nivel inimaginabil pana in urma cu 20-25 de ani, integrarea tinerilor trebuie facuta cu grija, rabdare si atentie.
In acelasi timp, este absolut necesar ca jocul echipei sa progreseze din punct de vedere tehnic si tactic.
Cupa Mondiala a avut momentele sale mai mult si mai putin reusite, iar „Stejarii” nu pot fi multumiti, in totalitate, cu nivelul demonstrat.
Evolutiile de anul trecut au aratat ca echipa noastra poseda un potential care sa ii ingaduie sa priveasca cu sperante catre viitor.
Realitatea este ca miracole nu se vor petrece peste noapte, iar progresul trebuie realizat pas cu pas.
De aceea, mi se pare foarte important ca in perioada care urmeaza si apoi, mai departe, in turneul de calificare la World Cup, echipa noastra sa demonstreze un progres continuu in ceea ce priveste imbogatirea mijloacelor de exprimare in teren, ceea ce va duce, printre altele, la imbunatatirea capacitatii de a varia jocul si, implicit, la intarirea fortei colective.
Acceptand ideea ca vor exista, fara indoiala, suisuri si coborasuride-a lungul acestei noi si dificile campanii,Nationala trebuie sa dovedeasca, la fiecare meci si la fiecare competitie, ca poseda capacitatea de a progresa.
Este ceea ce asteptam cu totii si de la participarea echipei noastre la actuala editie a World Rugby Nations Cup.
Eugen Cionga (Toronto)