Acum 40 de ani, Romania invingea Franta, 15 -12, pe Giulesti.
Era, inca, perioada romantica a rugby-ului amator.
Eseul valora patru puncte.
Nu existau Tier 1 si Tier 2.
Incepand cu 1960, meciul cu Franta reprezenta zenitul sezonului rugby-ului romanesc.
La fiecare doi ani, toata suflarea rugby-ului nostru astepta, cu nerabdare, sosirea Frantei.
Vin francezii!
Si francezii veneau cu cea mai buna echipa a lor; echipa care infrunta celelalte mari puteri ale rugby-ului mondial.
Sosirea lor reprezenta evenimentul de capatai al rugby-ului nostru.
Nu trimiteau echipa „B” iar faptul acesta ne facea sa fim mandri ca ne puteam masura cu o asemenea echipa.
In noiembrie 1976 nu am fost pe Giulesti.
Pe atunci, serviciul militar era obligatoriu, asa incat ma aflam, ca soldat TR („ cu Termen Redus”) la o unitate militara, tocmai la Plenita, undeva, in inima Olteniei.
Era duminica, 14 noiembrie, ziua meciului cu Franta.
Disciplina cazona guverna, cu strictete, viata unitatii militare. Inclusiv duminicile.
In duminica respectiva, compania TR urmarea un film in sala de mese in cadrul „programului cultural”.
M-am strecurat afara si am inceput sa caut, cu infrigurare, un televizor. In dormitorul companiei noastre televizorul nu functiona, dar am gasit unul in stare buna, intr-un dormitor alaturat.
Imi amintesc tribunele pline ale „potcoavei” din Giulesti.
Si apoi…lovitura de pedeapsa transformata de Jean Michel Aguirre, urmata de eseul in forta inscris de Jean Pierre Bastiat si transformat de acelasi Aguirre.
Ce linie a treia avea Franta: Rives-Bastiat-Skrela!
Gerard Cholley – un „dur” care evolua, de obicei, ca pilier – a jucat in acel meci in linia a doua, alaturi de Gasparotto.
Pilieri erau Robert Paparemborde si Armand Vaquerin. Taloneur: Alan Paco.
In fata lor, se aflau Constantin Dinu-Capone, Mircea Ortelecan si Iancu Bacioiu, pilier-ul Farului.
In linia a doua, Marin Ionescu si Ion Pintea.
In linia a treia: Florica Murariu- Gica Daraban-Enciu Stoica.
Mijlocasi: Paraschiv- Alexandru.
Linia de treisferturi: Mihai Bucos, Peter Ianusevici, Gheorghe Varga, Gheorghe Nica, Petrica Motrescu.
Ca de obicei, era o lupta incinsa pe gramada, Franta domina jocul si, la inceputul reprizei a doua, Aguirre a mai transformat o lovitura de pedeapsa: 12-0 pentru Franta.
Avea aceasta partida sa urmeze un scenariu cunoscut: Romania lupta cu ardoare, dar in cele din urma Franta invinge? O infrangere onorabila?
Nu, pentru ca am asistat la o jumatate de ora de vis, in care speram, dar nu mai credeam.
Ce a urmat? O secventa incredibila, memorabila:
Mihai Bucos a reusit un drop splendid de la 40-45 metri!
Cursa superba a lui Petrica Motrescu, pasa la interior si eseu Mircea Paraschiv!
Inaintasii nostri forteaza, forteaza, forteaza si Florica Murariu inscrie al doilea eseu!
Eseurile, netransformate, au dus scorul la 12-11 pentru Franta.
Francezii lanseaza „cavaleria usoara” care sarjeaza periculos, dar Peter Ianusevici il placheaza, salvator, pe Aguirre care sprinta in eseu.
Iar apoi, Dumitru Alexandru marcheaza al treilea eseu (trei eseuri intr-un meci cu Franta!) pecetluind scorul final: 15-12!
Bucuria victoriei a luminat pana si cerul plumburiu, cazon, plutind deasupra Plenitei.
O victorie care nu se uita. Jucatori care nu se uita. Era 14 noiembrie 1976.
Si a fost atat de frumos!
Eugen Cionga (Toronto)
FOTO: Revista „Sport” noiembrie 1976 nr. 11
