.png)
A intrat deja in obisnuinta ca inaintea unui eveniment sportiv international sa fie intonate imnurile de stat ale tarilor participante. Istoria acestui obicei este una savuroasa si provine de pe arenele cu buturi.
In 1905, jurnalistii sportivi au denumit partida de rugby dintre Tara Galilor si Noua Zeelanda, programata la Cardiff, meciul secolului.
Galezii castigasera Triple Crown, stramosul Six Nations, in timp ce All Blacks nu cunoscuse infrangerea pana atunci, in turneul efectuat in emisfera nordica.
Neozeelandezii aveau o serie impresionanta de 27 de victorii consecutive, cu 801 puncte marcate si 32 primite, in conditiile in care pentru un eseu se acordau, la acea vreme, doar 3 puncte.
Meciul celor doua forte s-a disputat pe 16 decembrie, gazda fiind Arms Park din Cardiff. Echipa care invingea urma sa fie declarata neoficial campioana lumii.
Pentru un meci de o asemenea importanta, oaspetii au apelat la temuta lor arma care deschidea intalnirile decisive. All Blacks au interpretat celebrul dans haka, prin care au incercat sa ii intimideze pe galezi. Efectul a fost insa unul contrar. Managerul gazdelor, fostul mare rugbyst Tom Williams i-a sugerat lui Teddy Morgan sa inceapa sa cante imnul national galez Hen Wlad Fy Nhadau.
Morgan s-a conformat si a inceput sa cante. Coechipierii s-au alaturat, iar multimea din tribune a preluat imnul national, bifand astfel o premiera mondiala in istoria sportului. Pe 16 decembrie 1905, la meciul de rugby Tara Galilor – Noua Zeelanda a fost intonat pentru prima data un imn national.
Teddy Morgan avea sa fie eroul acelei partide nu doar pentru faptul ca a fost dirijor de ocazie, ci si pentru ca, din postura de aripa, a marcat singura incercare a meciului. Tara Galilor s-a impus cu 3-0, castigand marea batalie. Omenirea s-a ales insa cu o „formalitate”, aceea a intonarii imnurilor nationale la meciuri internationale, care astazi face parte integranta din eveniment.
