„Strategul gramezii”. Aceasta a fost denumirea pe care i-a dat-o Ioan Chirila flankerului „tricolor” dupa seria exceptionala de partide impotriva Frantei. Morariu devenea apoi presedintele FRR, timp de 8 ani, dar si 14 ani vicepresedintele forului european FIRA-AER
„Rugbyul a reprezentat si reprezinta totul in viata mea. Familia mea a trait si traieste in jurul rugbyului”, spune Viorel Morariu, ajuns la venerabila virsta de 80 de ani.
Nascut la Cuciulata, in judetul Brasov, undeva pe malul Oltului, pe 18 octombrie 1931, primul sau contact cu rugbyul l-a avut in 1944. „in sat s-a intors un anume Pavel Creitarul, muncitor ceferist la Bucuresti. A adus cu el si o minge de rugby. Era prima data cind vedeam mingea ovala, de care m-am indragostit pentru totdeauna”, povesteste Morariu senior.
Grivita Rosie, dragoste de-o viata
in 1947 a ajuns la Bucuresti, inscriindu-se la Liceul „Dimitrie Cantemir”. Doi colegi de-ai sai, Nicu Sipos si Gelu Petre, ambii juniori la Grivita, i-au propus sa-i insoteasca la antrenamente. si asa a inceput aventura sa in rugby.
Primul sau antrenor, Nicu Ionescu, muncitor la Atelierele Grivita, l-a aruncat de la inceput in linia a treia. si linia a treia a ramas pentru cel care avea sa devina, peste putin timp, capitanul „nationalei” Romaniei, unul dintre cei mai valorosi jucatori din istoria rugbyului romanesc. A jucat primul meci in echipa mare in 1950, intr-o partida cu Dinamo, pe stadionul Tineretului. S-a incheiat la egalitate, eseul grivitenilor fiind marcat tocmai de blondul flanker sosit de la juniori!
Dinamo si Steaua incepeau sa domine sportul romanesc in toate disciplinele, dar in acea vreme, in anii ’50-’60, Grivita Rosie era simbolul rugbyului romanesc. Viorel Morariu a ramas credincios clubului timp de 40 de ani, fiind cel mai longeviv grivitean.
„Ma doare sufletul cind vad ce a ajuns acum Grivita. Pe terenurile de la Grivita era atunci o activitate neintrerupta. Acum, totul e o ruina”
Viorel Morariu
La Grivita, Viorel Morariu a cistigat, ca jucator, dar si ca antrenor sau conducator de club, 12 titluri de campion national, 4 Cupe ale Romaniei. dar si o Cupa a Campionilor Europeni, in 1964, dupa o finala cistigata cu 10-0 in fata francezilor de la Stade Montois.
Debutul international
Viorel Morariu a debutat in echipa nationala in 1951, intr-un meci disputat la Brasov, cu reprezentativa sindicala franceza FSGT, meci cistigat cu 14-6. Primul joc intr-o disputa la nivel de echipe nationale avea sa aiba loc insa doi ani mai tirziu, in 1953, intr-o intilnire RDG-Romania, la Heningsdorf.
Au urmat apoi turneele din Regatul Unit, din anii 1955 si 1956, in care Morariu a impresionat pe toata lumea. La Swansea, in 1955, in partida cu echipa locala, cistigata cu 19-3, Morariu a inscris unul dintre cele mai frumoase eseuri ale turneului, dupa o cursa de 50 de yarzi! A urmat apoi infringerea cu Cardiff, 3-6, cu Morariu din nou cel mai bun jucator roman.
in al treilea meci, cu Harlequins, disputat pe Twickenham si incheiat la egalitate, 9-9, flankerul Grivitei a marcat eseul prin care am egalat, devenind astfel primul jucator roman care a marcat pe Twickenham.
Seria franceza
Viorel Morariu a condus echipa Romaniei in cea mai frumoasa perioada a sa. Este epoca in care „tricolorii” au invins de doua ori marea echipa a Frantei, terminind alte doua partide la egalitate! Seria a inceput in 1957, pe fostul stadion „23 August”, in fata a 80.000 de spectatori. Romania a condus cu 15-6 si 15-12, dar oaspetii au intors si au cistigat in ultimele secunde, printr-o lovitura de pedeapsa de la mijlocul terenului. A urmat apoi marea dezamagire de la Bordeaux, 0-39, in urma careia conducatorii sportului romanesc, speriati de scor, au intrerupt meciurile cu Franta pentru o perioada de trei ani!
Pina in 1960 insa, cind, pe 5 iunie, in fata a 55.000 de oameni, Romania reusea cea mai categorica victorie in fata „cocosilor”: 11-5. Peste doar un an, la Bayonne, „tricolorii” au tinut Franta in sah, 5-5, eseul Romaniei fiind reusit de Viorel Morariu. „Am jucat cu o ruptura de muschi la piciorul drept din minutul 30. Dar ce mai conta, la final, nu mai simteam nici o durere”, povesteste Morariu senior.
in 1962, Franta se pleca din nou la Bucuresti, 0-3, un meci in care apararile au constituit totul. Seria formidabila s-a incheiat in 1963, la Toulouse, dupa un Franta-Romania 6-6. Cel mai frumos meci al „tricolorilor”, dupa presa vremii, in care Morariu a inscris un dropgol in ultimul minut, anulat eronat de arbitrul galez Gwyn Walters.
„Cel mai drag meci al carierei mele ramine succesul cu Franta din 1960. Partidele cu Franta insa nu se uita niciodata. si acum le pot rememora de la un capat la altul”
Viorel Morariu
Retragerea
in 1964, la 33 de ani, dupa 21 de meciuri intertari si 24 de partide disputate in echipa nationala sub diverse denumiri (Selectionata Bucuresti, Locomotiva Bucuresti), Viorel Morariu s-a retras din activitatea de jucator. intre 1990 si 1998 a ocupat functia de presedinte al Federatiei Romane de Rugby, fiind, in acelasi timp, si vicepresedinte al forului european, FIRA-AER. in 1996 a fost ales reprezentantul FIRA in Comitetul de Conducere al International Rugby Board, calitate in care a militat pentru interesele natiunilor mici din rugby.
„Nu am avut nici o invitatie in cadrul Turneului Celor 5 Natiuni”
S-a zvonit, la un moment dat, ca Romania a fost invitata sa participe la Turneul Celor 5 Natiuni, dar Viorel Morariu s-a impotrivit. „Nici vorba de asa ceva! Sint povesti! La sfirsitul anilor ’60, cind Romania facuse o serie de partide foarte bune, jurnalistii m-au intrebat daca nu ar fi bine ca echipa noastra sa participe la celebrul turneu. si eu le-am spus ca sint trei cauze care ne-ar face sa nu acceptam. in primul rind, se juca iarna, iar la noi terenurile erau foarte proaste, apoi fiecare echipa trebuia sa-si plateasca deplasarile, urmind sa-i revina incasarile de pe teren propriu, dar noi nu aveam cine stie ce bani, iar al treilea motiv era acela ca aveam titulari buni, dar nu si rezerve de acelasi nivel. Nici vorba insa de vreo invitatie”, a explicat Morariu.
Sursa & Foto: www.gsp.ro
Autor: Marian Ursescu
