Rugby-ul romanesc are povesti extraordinare, legate de fapte si intamplari unice. Printre acestea se numara si aventura lui Nicolae Sisiu in Brazilia, tara ale carei simboluri arhicunoscute sunt fotbalul, samba si cafeaua.
Fostul international de juniori nu a ajuns insa in scopuri de distractie pe continentul sud-american, la carnavalul de la Rio, ci pentru a… munci.
Dupa Campionatul Mondial de juniori de la Bucuresti, unde a fost desemnat ofiter de legatura pentru echipa Braziliei, oficialii cariocas l-au solicitat pe fostul buteur grivitean si rapidist sa le dea o mana de ajutor. Astfel, in decembrie 1996, Nicolae Sisiu a preluat nationala de juniori a brazilienilor, echipa de care s-a ocupat pana in luna mai a anului urmator. A venit acasa, dar a fost rechemat pentru a actiona si in vederea organizarii sectorului de arbitraj. Nicolae Sisiu, fost arbitru de prima liga in tara noastra, a condus astfel finala campionatului statal din Sao Paolo, dar si finala campionatului brazilian.
Printre amintirile dragi ale lui Nicolae Sisiu, din perioada braziliana, se numara si momentele petrecute in mijlocul fetelor care formau corpul de arbitre, tot romanului revenindu-i si sarcina de dezvoltare a acestui sector. Cireasa de pe tort este insa dropgolul marcat pe celebrul „Estadio Urbano Caldera” din Sao Paolo. Il lasam pe Nicolae Sisiu sa depene amintirile:
„Unul dintre idolii copilariei mele a fost marele fotbalist brazilian Edson Arantes do Nascimento Pele. Cand am lucrat la Sao Paolo am mers pe stadionul unde joaca Santos FC, celebra echipa care l-a avut pe Pele, perla neagra, in randurile sale. I-am intrebat pe localnici care este poarta la care a marcat Pele golul 1000, dupa care am executat un dropgol peste bara transversala a acelei porti. A fost prima data cand un balon oval a patruns in catedrala lui Pele”, rememoreaza Nicolae Sisiu.
In cariera sa, Nicolae Sisiu a fost cunoscut ca unul dintre cei mai tehnici jucatori, evoluand pe post de uvertura. Seniorul rugby-ului romanesc, Viorel Morariu, isi aminteste: „Nicolae Sisiu era un micut care locuia langa stadionul Parcul Copilului, arena pe care se zbenguia toata ziua. Asa a fost luat copil de trupa inca de la o varsta frageda. Cum fizicul inca nu ii permitea sa participe la antrenamente cu ceilalti, el exersa la buturi. Asa a ajuns transformerul de mai tarziu. La finala Cupei Campionilor Europeni, cu Beziers, chiar a pus pariu pe o sticla de Pepsi-Cola, o raritate a vremurilor, cu presedintele clubului francez, ca va marca din drop, de pe linia de tinta, din colt. Si a marcat”.
Dintre amintirile dragi, Nicolae Sisiu mai extrage si meciul castigat de Rapid la Petrosani: „Deplasarea fusese grea, dormisem in frig, undeva in afara orasului. Petrosanenii erau aproape invincibili in propriul fieff. Au condus tot meciul la mica diferenta, insa la ultima faza am marcat de la 40 de metri un dropgol de antologie. Asa am invins la Petrosani cu 25-23, toate punctele fiind realizate de mine. Au fost doua eseuri, o transformare, o lovitura de pedeapsa si patru dropgoluri. Imi placea atat de mult dropgolul”, tanjeste dupa acele vremuri interlocutorul nostru. Dupa acel meci, in semn de respect, gazdele de la Petrosani au incrustat numele lui Nicolae Sisiu pe postamentul tribunei oficiale, pentru ca a fost singurul jucator care a marcat 25 de puncte pentru victoria oaspetilor, acolo unde nu multa lume castiga.
Chestionat pe seama raritatii drogolului in rugby-ul modern, Sisiu este de parere ca daca s-ar modifica regulamentul, acordandu-se patru puncte la o reusita, atunci probabil ca jucatorii ar fi mai tentati sa apeleze la acest procedeu atat de frumos si de complex deopotriva.
Actualmente, Nicolae Sisiu demonstreaza odata in plus un atasament iesit din comun pentru rugby. Este observator de arbitri al FRR, dar si responsabil pentru competitiile de copii si juniori la Asociatia Municipala de Rugby. Isi face treaba cu multa ravna si profesionalism, considerand ca va fi dator vesnic sportului care i-a croit un drum in viata.
