.png)
Primii patru ani petrecuti in campionatul Frantei, mai ales cei doi de la Biarritz (2003 si 2004), cu care s-a luptat pentru titlul de campion, i-au adus lui Ovidiu Tonita un plus de maturitate. Trecut in linia a treia, barladeanul este una dintre vedetele Stejarilor la Cupa Mondiala din Australia. Toni, cum ii spun prietenii si colegii de la lot, are o contributie importanta la obtinerea celui mai clar succes al Romaniei din istoria competitiei: 37-7 cu Namibia. Sambata aceasta, la Iasi, contra Germaniei, Ovidiu Tonita (35 de ani) isi va face retragerea din echipa nationala.
Socotit a fi unul dintre cele mai valoroase din lume, campionatul de rugby al Frantei i-a oferit barladeanului sansa de a-si imbunatati tehnica si de a creste in forta, avea 195 cm inaltime si depasise 100 de kilograme. Progresul sau era evident. In plus, se adaptase usor la noul stil de viata. „In Franta am descoperit ceea ce este cu adevarat rugby-ul. Intr-un an acolo am progresat cat in doi sau trei petrecuti in tara. In Romania sunt multi tineri talentati, insa nu stiu cati dintre ei pot continua in rugby, in sport. In Franta exista numeroase si bune centre de formare. In fiecare an se ridica noi jucatori, atat la juniori, cat si la seniori. Se investeste foarte mult in rugby. In Romania, in schimb, este mult mai complicat sa faci sport”, declara cu tristete Tonita in timpul Cupei Mondiale de anul trecut.
In 2003, echipa Romaniei se afla intr-un proces de transformare. Desemnat antrenor principal dupa usturatorul esec de la Londra (0-134 cu Anglia, in noiembrie 2001), francezul Bernard Charreyre isi castigase renumele unui tehnician exigent, autoritar, atent la detalii. Iar in planul sau jucatorii romani ce evoluau in Franta aveau un rol important. Numirea lui Charreyre avea sa-l determine, de pilda, pe Sorin Socol sa accepte a evolua pentru echipa tarii sale. Iar acesta avea sa fie prezent si la Cupa Mondiala din Australia, in 2003; din pacate, nationala n-a putut conta atunci pe alti jucatori valorosi, Marius Tincu si Florin Corodeanu, de pilda, accidentandu-se chiar inaintea plecarii, in faza de pregatire.
Legitimat la Biarritz, Ovidiu Tonita era deja un jucator de prim-plan in echipa Romaniei. Folosit la debut in linia a doua, el fusese trecut intre timp ca flanker, in linia a treia. Nu mai era, asadar, doar tipul puternic, care sare bine in margine, ci devenise mai mobil – strapungerile pe care le reusea in perdelele defensive adverse i-au adus, de altfel, si porecla „La Fleche” (Sageata). Prezenta lui Toni in echipa Romaniei, la Cupa Mondiala din 2003, avea sa se faca simtita din plin. Indeosebi in primul meci, cu Irlanda (17-45), dar mai ales in ultimul, cu Namibia, cand Stejarii au obtinut cel mai clar succes al lor din istoria participarilor noastre in competitie: 37-7 (32-0). Cu toate ca nu fusese convocat in permanenta la lot (in 2002, de pilda, a bifat doar patru meciuri), Tonita ajunsese la 24 de selectii in nationala de seniori, avand 13 victorii si 11 esecuri.
S-a despartit de Biarritz in 2004, semnand cu Perpignan, vicecampioana Frantei
In 2004, barladeanul a cunoscut un alt moment important al carierei sale. Dupa doua editii disputate sub culorile lui Biarritz, el semneaza cu USA Perpignan, vicecampioana a Frantei si finalista a Cupei Europei cu un an in urma; paradoxal, Tonita a ajuns la Biarritz imediat dupa ce formatia basca devenise campioana si a plecat cu un an inainte ca aceasta sa recastige titlul… Optand pentru gruparea catalana, care tocmai incheiase un acord de colaborare cu FC Barcelona, internationalul roman n-a ales insa rau. In cei opt ani in care a activat la Perpignan (2004-2012), Tonita a devenit o data campion al Frantei (2009) si a mai disputat o finala (2010). Acolo, el l-a avut coleg pe Marius Tincu, sosit in 2005.
Articol scris de Marian Valentin Burlacu
(va urma)
