Durerea la nivelul pumnului este o acuza intalnita frecvent. In multe cazuri este vorba de o accidentare care duce la luxatie sau fractura, dar poate fi vorba si de o afectiune care se dezvolta in timp datorita stressului repetitiv, cum sunt de exemplu artrita sau sindromul de tunel carpian.
Durerea la nivelul pumnului este o acuza intalnita frecvent. In multe cazuri este vorba de o accidentare care duce la luxatie sau fractura, dar poate fi vorba si de o afectiune care se dezvolta in timp datorita stressului repetitiv, cum sunt de exemplu artrita sau sindromul de tunel carpian.
Incheietura mainii este alcatuita din opt oase mici, asezate pe doua randuri intre oasele antebratului si cele ale mainii, cunoscute sub denumirea de oase carpiene. Ele formeaza un tunel numit canal carpian, care contine tendoane si nervul median, si este acoperit de un ligament. Ligamentele leaga oasele pumnului intre ele si la oasele antebratului si mainii. Tendoanele fixeaza muschii la nivelul oaselor. O leziune a oricei structuri amintite mai sus poate genera durere si poate afecta buna functionare a incheieturii si a mainii.
Sindromul de tunel carpian se manifesta prin aparitia unor senzatii de durere, arsura, amorteala sau usturime la nivelul palmei, pumnului, sau a degetelor, facand astfel dificila prehensiunea ( apucarea lucrurilor ). Durerea poate iradia superior pana la nivelul cotului.Sindromul de tunel carpian apare atunci cand nervul median este comprimat la nivelul incheieturii mainii de tesuturile inflamate din zona respectiva. Asemenea situatii sunt generate de miscarile efectuate in mod repetitiv, precum scrisul la tastatura unui computer, folosirea mouse-ului, practicarea unui sport precum tenis sau handbal, la cusut, pictura, scris sau folosirea unui instrument care vibreaza timp indelungat. In aceasta categorie intra si femeile insarcinate sau la menopauza, bolnavii de diabet, cei cu tiroida hipofunctionala sau artrita reumatoida.
Durerea pumnului insotita de vanataie si umflatura indica prezenta unei leziuni la acest nivel. Daca exista deformare articulara sau nu este posibila miscarea mainii sau a degetelor, se ridica suspiciunea unei fracturi osoase. Unele fracturi ale pumnului apar ca si consecinta a osteoporozei. Leziuni intalnite destul de des la acest nivel sunt si luxatia, tendinita si bursita.
Artrita pumnului cauzeaza durere, inflamatie si reducerea amplitudinii de miscare. Exista mai multe tipuri de artrita. Osteoartrita apare odata cu inaintarea in varsta sau in caz de suprasolicitare. Artrita reumatoida afecteaza de obicei ambele incheieturi ale mainilor. Artrita psoriazica insoteste psoriazisul.
Artrita infectioasa este o urgenta medicala. Semnele prezentei unei infectii sunt incalzirea si inrosirea articulatiei, temperatura peste 38 grade Celsius si o boala infectioasa recenta.Alte afectiuni cu localizare la nivelul pumnului sunt guta si pseudoguta. Guta este provocata de acidul uric in exces ( produs de metabolism ), care, in loc sa fie eliminat prin urina, se depune sub forma de cristale in articulatii. Pseudoguta presupune depozite de calciu in articulatii ( genunchi si pumni ), cauzand durere, roseata si inflamatie.
Chistul sinovial este o proeminenta mica, de consistenta crescuta de obicei, situata la nivelul unui tendon sau a capsulei care imprejmuieste articulatia. Chistul contine o substanta compacta, gelatinoasa si se formeaza profund sau la suprafata pielii, cel mai frecvent aparand intre 20 si 40 ani. Se dezvolta la nivelul mainii sau incheieturii la persoanele care practica handbal, tenis, sporturi cu racheta si la picior in cazul alergatorilor si atletilor care sar, schiorilor sau a celor care practica sporturi de contact.Chistul sinovial este de obicei nedureros, dar prezenta lui limiteaza amplitudinea de miscare. Flexarea sau intinderea zonei in cauza, ca si continuarea activitatii care a dus la aparitia chistului, genereaza discomfort .Tratamentul afectiunilor pumnului variaza foarte mult, in functie de tipul leziunii, localizare si severitatea accidentarii, precum si in functie de varsta sau starea generala de sanatate.
Leziunile minore raspund la repaus, gheata si medicatie antiinflamatoare, eventual compresiune elastica si ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii timp de 48 de ore pentru a facilita drenajul si a reduce edemul, atunci cand este cazul. Daca durerea nu dispare in cateva zile sau, din contra, se agraveaza, prezentati-va la medic.Medicatia antialgica de tipul ibuprofen sau acetaminofen reduce simptomele dureroase. Daca este vorba de inflamatie, doctorul poate injecta in zona respectiva cortizon, un medicament puternic antiinflamator.
In cazul unei fracturi, oasele trebuie aliniate pentru a se vindeca in mod corespunzator. Ghipsul ajuta la mentinerea pozitiei corecte a oaselor pana in momentul vindecarii. Imobilizarea segmentara este utila si in cazul afectarii tendoanelor si ligamentelor, mai ales atunci cand afectiunea este cauzata de miscari repetitive.Chirurgia este indicata pentru fracturi osoase importante, sindrom de tunel carpian cu simptome severe, repararea tendoanelor sau a ligamentelor rupte.
Pentru artritele neinfectioase, exercitiile pentru forta si flexibilitate sunt indicate in fiecare zi. Cel mai bine este sa fie efectuate dupa un dus sau o baie calda, astfel incat tesuturile sa fie mai putin rigide. Nu solicitati incheieturile daca prezinta inca semne de inflamatie. Nu uitati insa de repaus; repausul si exercitiile sunt la fel de importante atunci cand aveti artrita.Chistul sinovial dispare spontan uneori, iar alteori reapare, in ciuda tratamentului aplicat riguros. Exercitiile care cresc forta si flexibilitatea musculara, la fel ca si incalzirea corespunzatoare inainte de efort sau revenirea dupa efort ( stretching ) pot preveni aparitia chistului sinovial.
Un program de recuperare recomandat de catre medicul specialist este singurul in masura sa va asigure refacerea completa. Programul are drept obiective imbunatatirea elasticitatii articulatiei si cresterea treptata a amplitutidinii de miscare fara sa apara durere. Terapia fizicala incepe cu miscari active si de rezistenta, urmate de forta, exercitii aerobe si de rezistenta musculara, antrenarea flexibilitatii si a coordonarii. In final, pacientii isi redobandesc viteza si agilitatea miscarilor, aspect foarte important mai ales pentru cei care practica un sport in care utilizarea pumnului este esentiala.Pentru a exemplifica cele spuse mai sus, dupa ce durerea acuta dispare, puteti efectua exercitii de stretching (1–5); cand articulatia este nedureroasa, puteti adauga si exercitiile de forta (6-8).
Pe tot parcursul recuperarii pumnului, este bine sa tineti cont de o regula de aur: “atunci cand doare, ma opresc”. Daca un exercitiu cauzeaza discomfort, aplicati gheata circa 20 minute la final.
Reluarea activitatii sportive sau de zi cu zi la nivelul anterior accidentarii se face abia dupa ce au fost redobandite in totalitate atat forta, cat si amplitudinea de miscare pentru incheietura afectata comparativ cu cea sanatoasa.
Ca metode de preventie pentru afectiunile pumnului, mentineti sanatatea oaselor printr-un aport adecvat de calciu ( 1500 mg pe zi pentru un adult ) si vitamina D, incercati sa evitati caderile, purtati echipament de protectie in cursul desfasurarii activitatilor sportive, tineti cont de calitatile ergonomice ale echipamentelor de la locul de munca.
Dr. Alin Popescu
Coordonator medical FRR
Sursa: www.dralinpopescu.ro