Start furtunos pentru Noua Zeelanda in Rugby Championship

Steven Luatua.
Steven Luatua.

Noua Zeelanda a invins Australia, 47-29 (25-19), pe ANZ Stadium, la Sydney. All Blacks i-au ingenuncheat pe Wallabies, inscriind sase eseuri, primind doar doua si reusind astfel sa obtina victoria cu numarul 100 in fata rivalilor lor de pe celalalt mal al Marii Tasman.

Nu este, desigur, o regula, dar cred ca in general, diferenta dintre marile echipe ale lumii – asa cum este cazul Noii Zeelande si Australiei – se face, in meciurile directe, in special la nivelul calitatii executiei.

Evident, exista si alti factori care pot influenta rezultatul final, si ma gandesc, in primul rand, la sclipirile si realizarile individuale ale jucatorilor de exceptie care, in anumite circumstante, pot decide soarta unui meci.

In opinia mea, meciul de la Sydney a confirmat, intr-o mai mare masura, primul criteriu enuntat mai sus – acela referitor la calitatea executiei – decat pe cel de-al doilea. Intr-o competitie de asemenea nivel, greselile si inexactitatile costa scump, mai ales atunci cand adversarul este selectionata All Blacks.

Nu vreau sa minimalizez in niciun fel meritele neo-zeelandezilor care sunt, de altfel, incontestabile. Richie McCaw si ai sai au repurtat o victorie clara, neta, si absolut meritata. Cele 47 de puncte – 6 eseuri marcate, reprezinta cea mai buna dovada in acest sens! Game, set, match!

Am facut remarca de mai sus doar pentru a sublinia faptul ca australienii au comis prea multe erori in acest test, erori care, combinate cu lipsa de acuratete in constructia fazelor, au condus in mod inevitabil, la calitatea mediocra a executiei schemelor de joc. Sigur, unele dintre greseli, ca si lipsa eficientei ofensive, au fost determinate si de excelenta defensiva si contin o presiune exercitata de catre All Blacks, care au reusit apoi sa exploateze cea mai marunta inexactitate a adversarilor lor.

Aaron Cruden a marcat eseul sau in urma blocarii loviturii de picior executate prea lent de Christian Leali’ifano. Incercarea lui McCaw a pornit dintr-o faza in care Jessie Mogg, fundasul Australiei, nu a „prins” tusa, permitand neo-zeelandezilor sa lanseze contraatacul care avea sa fie finalizat prin eseul capitanului All Blacks.

Faza eseului marcat de Conrad Smith a inclus un lant de greseli ale gazdelor. Matt Toomua a lansat o lovitura imprecisa de picior, balonul a fost receptionat, nestingherit, de catre Israel Dagg, acesta i-a pasat lui Ben Smith, a carui lovitura de urmarire a fost recuperata de Julian Savea.

Aaron Smith a tasnit pe langa „ruck”, Horwill si Mowen au ratat placajele asupra „spiridusului” neo-zeelandez, iar Conrad Smith s-a debarasat, cu usurinta, de Jessie Mogg care parca a mimat placajul, inscriind al patrulea eseu al echipei sale.

Cel de-al cincilea eseu al oaspetilor a rezultat dintr-o gramada ordonata in care australienii au avut introducerea. Sub presiunea gramezii adverse, Stephen Moore nu a reusit sa taloneze si sa controleze balonul care s-a rostogolit din gramada, flanker-ul Steve Luatua l-a recuperat, permitandu-i lui Aaron Smith sa lanseze doua atacuri successive la care au participat Keven Mealamu, Owen Franks, Aaron Cruden, Conrad Smith, Israel Dagg, Ben Smith, concretizand valul ofensiv printr-un eseu la colt.

In sfarsit, ultimul eseu al Noii Zeelande a fost inscris tot de catre aripa Ben Smith care a cules, nestanjenit, balonul pierdut in placaj de catre centrul australian Tevita Kuridrani, sprintand decisiv de-a lungul tusei si marcand cel de-al treilea eseu al sau.

Chiar daca aceste eseuri au beneficiat de erori ale adversarilor, este important de remarcat ca incercarile marcate de All Blacks nu au fost rezultatul unor actiuni individuale (cu exceptia eseului lui Aaron Cruden), ci au purtat insemnul fortei colective.

In schimb, eseul lui Will Genia, desi a pornit dintr-o greseala a neo-zeelandezilor care nu au putut controla balonul dupa o tusa, a fost marcat la capatul unei splendide curse de aproape 70 de metri incununand, astfel, o superba realizare individuala.

In acest context, este interesant de observat ca australienii au dominat atat posesia balonului , 60% fata de 40%, cat si teritorial, 56% fata de 44%. James Horwill si coechipierii sai au dominat si tusa, reusind sa castige 4 baloane pe repunerile adversarilor. In acelasi timp, la fel de interesant este de remarcat faptul ca, pe fondul acestei dominari, „Cangurii” au oferit adversarilor lor nu mai putin de 17 „turnovers”, ei beneficiind doar de 8!

Ce arata aceste cifre statistice? Inainte de orice, All Blacks au dovedit ca poseda – cel putin au posedat in meciul de la Sydney – un „mecanism” care a functionat cu o eficienta mult mai ridicata decat cel al „Cangurilor”. In ciuda superioritatii etalate de gazde la nivelul posesiei balonului si al ocuparii terenului, neo-zeelandezii s-au aparat foarte bine, anihiland, practic, forta de atac a liniei de treisferturi australiene, reusind, in acelasi timp, sa exercite o presiune constanta asupra defensivei gazdelor. Prin urmare, sa dam Cezarului ce este al Cezarului, si sa recunoatem superioritatea de ansamblu a Noii Zeelande.

Apoi, merita remarcata evolutia perechii de mijlocasi Aaron Smith-Aaron Cruden.Aaron Smith a dirijat excelent ofensiva echipei sale, realizand, probabil,cel mai bun meci al sau sub tricoul All Blacks. La Sydney, „demi”-ul din Otago l-a eclipsat, aproape in totalitate, pe Will Genia, o performanta rara avand in vedere ca asa ceva nu i s-a intamplat celui mai bun mijlocas la gramada din lume, Will Genia, de prea multe ori in ultimii ani.

Smith a alternat pasele rapide catre linia de treisferturi, cu atacurile pe langa gramada si cu tasnirile prin defensiva adversa, precum in faza eseului lui Conrad Smith, dinamizand, in permanenta, jocul echipei sale.

La randul sau, Aaron Cruden a demonstrat ca este pe deplin capabil sa il inlocuiasca pe Dan Carter, combinand atacurile la mana si deschiderile liniei de treisferturi cu patrunderile individuale si eficacitatea loviturilor de picior. El a marcat un eseu in urma blocarii loviturii de picior a lui Leali’ifano , dar ceea ce a impresionat cel mai mult este maturitatea de care a dat dovada tanara „uvertura” de la „Chiefs”,in testul de la Sydney.

Desigur, un alt jucator care a lasat o „amprenta” adanca pe gazonul stadionului din Sydney, a fost aripa Ben Smith, autorul a trei eseuri. Pentru „Wallabies” si pentru Ewen McKenzie, noul lor antrenor, dezamagirea trebuie sa fi fost profunda.

Australienii ar fi dorit sa obtina victoria pentru a atenua, intrucatva, gustul amar al recentului esec suferit in fata „Leilor” Britanici si, mai ales, al infrangerii usturatoare din ultimul test. La randul sau, Ewen McKenzie, numit imediat dupa demisia lui Robbie Deans, si-ar fi dorit, cu siguranta un cu totul si cu totul alt debut in fruntea „Cangurilor” decat o infrangere la o diferenta de 18 puncte in fata marilor rivali de dincolo de Marea Tasmaniei.

Evident, este prea devreme pentru a incerca o analiza a impactului pe care il are, sau il va avea, McKenzie in postura de antrenor al Australiei. Fostul pilier, castigator al Cupei Mondiale in 1991, a dovedit la Queensland Reds ca stie sa construiasca o echipa competitiva folosind „matrita” rugby-ului australian: joc deschis, expansiv, combinativ, rapid, punand in valoare creativitatea si fantezia liniei de treisferturi, fara a neglija, insa, rolul important al gramezii ca o platforma solida a lansarii ofensivei.

Este adevarat, McKenzie are probleme de selectie: James O’Connor nu se afla in cea mai buna forma, fundasul Jessie Mogg nu s-a ridicat, deocamdata, la nivelul asteptarilor, tanarul Matt Toomua nu a convins, totusi, pe postul de mijlocas la deschidere, iar marea speranta Israel Fola nu a prea avut baloane in meciul de la Sydney.

Este aproape sigur ca McKenzie va efectua cateva schimbari, una foarte probabila fiind titularizarea lui Quade Cooper la „uvertura”. Va fi greu pentru Australia sa recucereasca Cupa Bledisloe, „Wallabies” trebuind sa castige urmatoarele doua meciuri ce vor avea loc in Noua Zeelanda, la Wellington si Dunedin.

Testul de saptamana viitoare, de la Wellington, va fi extrem de important pentru viitorul echipei antrenate de Ewen McKenzie si, de aceea, este de asteptat sa asistam la o revolta a „Cangurilor” in capital Noii Zeelande. Daca va fi incununata de succes, aceasta ramane de vazut.

Eugen Cionga

Toronto

foto: telegraph.co.uk

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile