Viorel Morariu a primit trofeul Vernon Pugh pentru rezultate exceptionale, una dintre ce inalte distinctii din lumea rugby-ului, in semn de recunostinta pentru contributiile sale remarcabile in sportul cu balonul oval, atat in Romania, cat si in intreaga Europa.
Presedintele IRB, Bernard Lapasset si Presedintele FIRA-AER, Jean-Claude Baque, el insusi un detinator al trofeului in anul 2010, i-au inmanat trofeul lui Morariu, in cadrul unui eveniment ce a avut loc joi in Bucuresti.
Fost capitan al echipei nationale, Morariu a ocupat pozitia de antrenor si manager al echipei, inainte de a ocupa diverse functii in forurile internationale.
In varsta de 81 de ani, el este cel mai influent jucator roman al generatiei sale.
Inginer la caile ferate la baza, flankerul Morariu a jucat de 45 de ori in tricoul nationalei intre 1950 si 1964, din care 22 au fost meciuri test. Romania a pierdut o singura in 14 meciuri in care a fost capitan.
In acea perioada, Romania a fost neinvinsa timp de patru ani in intalnirile cu Franta, bucurandu-se de doua victorii la Bucuresti si doua egaluri in Franta. Victoria cu 11-5 in fata Frantei din 1960 a fost un moment de cotitura in istoria rugby-ului romanesc, fiind pentru prima data cand romanii inving o mare putere a rugby-ului international.
Morariu a facut parte din selectionata regionala care a participat la turneele internationale din Anglia si Tara Galilor in 1955 si 1956, reusind sa inscrie impotriva echipelor Swansea, Harlequins si Gloucester.
S-a retras din rugby-ul international in 1964, moment in care a dus rugby-ul de club pe noi culmi.
Timp de multi ani acesta a slujit singurul club de rugby la care a activat, RC Locomotiv Grivita Rosie (devenit RC Grivita Rosie si apoi RC Grivita), cu care a reusit sa castige 10 Campionate Nationale si patru Cupei ale Romaniei si peste toate, a castigat Cupa Campionilor Europeni, dupa ce a invins Stade Montois (Mont-de-Marsan) in finala competitiei ce a fost precursor al Heineken Cup.
Influenta sa asupra jocului a continuat mult dupa ce cariera sa de jucator s-a incheiat.
Crescut sub tutela legendarului antrenor al RC Grivita, Gheorghe ‘Gica’ Parcalabescu, Morariu a performat la acelasi nivel si ca antrenor.
Sub conducerea lui, Stejarii au castigat cinci din cele 10 meciuri disputate intre 1965 si 1967.
In 1977 a devenit manager al echipei nationale si a condus Romania in primele sale turnee internationale, in Anglia si Tara Galilor in 1978, Tara Galilor in 1979, Irlanda si Anglia in 1980, Scotia in 1981, Anglia in 1984-85 si Noua Zeelanda in 1991.
Morariu a intreprins diferite roluri ca oficial de inalt rang. A fost Vice Presedinte al Federatiei Romane de Rugby intre 1973 si 1987, cand a fost retras din functie de regimul comunist, dar a revenit in functia de Presedinte intre 1990 si 1998. Momentan este Presedinte Onorific al Federatiei.
A fost ales Vice Presedinte FIRA-AER in 1990, pozitie pe care a ocupat-o timp de 14 ani, inainte sa devina Vice Presedinte Onorific.
Ca membru in consiliul IRB, intre 1995-1999, Morariu a continuat sa supravegheze dezvoltarea jocului in randul natiunile afiliate la FIRA-AER.
Cunostiintele sale remarcabile in sportul cu balonul oval l-au adus la doua Cupe Mondiale, in primul rand in calitate de Presedinte al Comisiei de Apel la Cupa Mondiala din 1995 si apoi in calitate de Comisar de Meci, patru ani mai tarziu.
Pasiunea lui Morariu pentru sport s-a transmis si fiului sau, Octavian, care a calcat pe urmele sale si a devenit jucator international de linia a treia si fost Presedinte al Federatiei Romane de Rugby. Octavian este, in momentul de fata, Presedinte al Comitetului Olimpic si Sportiv Roman.
Castigatori anteriori:
2011 – Jock Hobbs
2010 – Jean-Claude Baqué
2009 – Noel Murphy
2008 – Sir Nicholas Shehadie
2007 – Jose Epalza
2006 – Brian Lochore
2005 – Peter Crittle
2004 – Ronnie Dawson
