Japonia, calificată en-fanfare la ediția 2015 a Cupei Mondiale, folosește această oportunitate pentru pregătirea viitoarei Cupe Mondiale, cea din 2019, pe care o va organiza pe teren propriu.
Celebrul antrenor Edie Jones a impus o disciplină tehnică și tactică, astfel că toate echipele naționale ale Japoniei, indiferent de categoria de vârstă, folosesc același sistem de joc. Niponii domină fără probleme întrecerea continentală asiatică, vecinii lor geografici nefiind decât sparring-partners în disputele cu puternica echipă. Ultimul succes în campionatul asiatic, 66-0 cu Honk Kong, a fost dublat și de victoria fetelor, 27-12, cu Kazakhstan în competiția similară.
Naționala de rugby a Japoniei se bazează pe un campionat intern extrem de puternic. Dacă până mai ieri mirajul Țării Soarelui Răsare era destinat în special jucătorilor la apus de carieră, acum competiția japoneză atrage ca un magnet. Atât financiar cât și sportiv, campionatul japonez de rugby a crescut foarte mult, iar concurența pentru un loc în vestiarul naționalei este acerbă.
La Cupa Mondială de Rugby din 2015, Japonia face parte din grupa B, fiind creditată cu șanse serioase să ajungă în sferturile de finală. Partenerii de întrecere ai niponilor, în seria preliminară, sunt Africa de Sud, Samoa, Scoția și SUA.
Chiar dacă evenimentul principal pe agenda japoneză îl reprezintă, la momentul actual, Cupa Mondială de Rugby 2015, ei nu uită de infrastructura care trebuie construită și modernizată în vederea ediției 2019. Mai mult, sunt investiții masive și pe sectorul rugby 7, deoarece Japonia va găzdui un alt mare eveniment sportiv, Jocurile Olimpice 2020, iar la varianta olimpică, din punctul lor de vedere, au o obligație morală să se prezinte la standarde de performanță.
