.png)
A fost un fantastic week-end rugbystic la Cardiff!
Sambata: un fascinant spectacol de magie neagra!
Duminica: un superb spectacol de tangou argentinian!
Noua Zeelanda-Franta 62-13 (29-13)
All Blacks au fost ca o orchestra care a interpretat, intr-o perfecta armonie, „partitura” compusa de jucatori impreuna cu antrenorii lor.
A fost o splendida demonstratie de tehnica individuala si forta colectiva, ingemanate sub insemnul unei exceptionale calitatii a executiei.
Chiar de la inceputul acestui articol, imi permit sa ii invit pe cititori sa rememoreze fazele care au dus la eseurile inscrise de Kieran Reid si Tawera Kerr-Barlow (cel de-al doilea eseu al sau).
In prima faza, Charles Faumuina, pilier-ul dreapta al Noii Zeelande care cantareste 128 Kg, dupa ce a „spart” linia apararii franceze, a asigurat pasa cruciala de eseu lui Kieran Reid.
In cea de a doua faza, Joe Moody, pilier-ul stanga intrat in locul lui Wayne Crockett, i-a oferit lui Kerr-Barlow balonul de eseu printr-o pasa cu o mana.
Indemnarea si delicatetea cu care Moody a executat „offloading”-ul sau ar fi starnit invidia lui Sonny Bill Williams!
Aceste doua faze contin una dintre explicatiile principale ale demonstratiei de rugby si, in acelasi timp, a victoriei zdrobitoare repurtate de All Blacks: tehnica individuala!
Faptul ca doi pilieri au dovedit un asemenea nivel deindemanare si agilitate, fiind capabili sa execute pase, sigure, precise, usor de receptionat si controlat, in momente-cheie, in faze rapide si decisive de atac, reflecta profunzimea pregatirii si, mai presus de orice, efectele respectului pentru invataturile fundamentale ale rugby-ului.
Si, daca mai adaugam siguranta cu care Ben Smith a prins si controlat balonul la lovitura inalta de urmarire lansata de Daniel Carter, la faza care a condus la cel de-al doilea eseu marcat de Julian Savea, atunci avem un tablou complet al superioritatii neo-zeelandezilor in planul tehnicii individuale.
Toate cele descrise mai sus par lucuri simple, dar acesta este privilegiul marilor echipe: sa faca lucrurile complicate sa para extrem de simple.
In rest, nu sunt multe de spus despre acest meci.
Formidabila presiune defensiva exercitata de All Blacks a inabusit in fasa, prin rapiditate, mobilitate si siguranta placajelor, orice incercare a francezilor de a construi atacuri coerente.
Singur, Wesley Fofana s-a zbatut, reusind sa creeze doua-trei faze interesante, dar el a fost imediat blocat de catre adversari.
In plus, agresivitatea defensivei a dus la multe „turnovers”, unele dintre ele fiind decisive, asa cum s-a intamplat la cel de-al treilea eseu marcat de Julian Savea.
Neo-zeelandezii au inscris noua eseuri, patru in prima repriza si cinci in cea de-a doua, iar scorul reprizei secunde a fost 33-0 in favoarea lor!
Cred ca echipa Frantei nu a suferit niciodata un esec de asemenea proportii si in aceasta maniera.
Pentru cine nu a vazut meciul, scorul de 62-13 ar putea sugera faptul ca francezii au depus armele foarte devreme. Nu, nu a fost vorba de asa ceva.
Victoria Noii Zeelande in acest meci capata o dimensiune de-a dreptul coplesitoare privita prin prisma faptului ca Franta nu a capitulat, ci a incercat sa joace, sa atace, sa construiasca.
Totul a fost, insa, in zadar, din cauza formei exceptionale etalate de All Blacks.
Unul dintre punctele forte ale neo-zeelandezilor este mentinerea fluiditatii jocului. Aceasta este o arta pe care All Blacks au aratat-o, din plin, in acest meci; si ca dovada, merita subliniat faptul ca prima gramada ordonata a meciului a fost acordata de arbitrul Nigel Owens de-abia in minutul 33 ( au fost sapte gramezi ordonate in tot meciul)!
In acest mod, neo-zeelandezii i-au lipsit pe francezi de posibilitatea de a folosi gramada ordonata – un sector al jocului in care sunt puternici – ca un instrument eficient in duelul inaintarilor.
In rest, Daniel Carter a realizat, cu siguranta, cel mai bun meci al sau din ultimii ani.
Nehe Skudder-Milner a etalat o mostra a uluitoarelor sale schimbari de picior, inscriind un eseu de mare virtuozitate.
Iar Julian Savea a marcat trei eseuri, in faza celui de-al doilea, trecand de trei aparatori francezi inainte de a culca balonul in but.
Sambata 17 octombrie, la Cardiff, pe Millenium Stadium, „compresorul”All Blacks a functionat la turatie maxima surclasandu-i pe „Les Coqs”.
Dezastrul de pe Millennium Stadium va starui ca un ghimpe in sufletul suporterilor francezi si va repune in discutie starea generala a rugby-ului din Hexagon si, in special, prezenta sutelor de jucatori din Emisfera Sudica in cluburile franceze de elita.
La sfarsitul acestui meci, nu poti sa nu te gandesti ca Toulon, echipa campioana a Frantei si a Europei, a avut, mai tot timpul in ultimii doi, doar trei jucatori francezi – Guirado, Tillous-Bordes si Bastearaud – titulari in meciurile de referinta.
In privinta Noii Zeelande, nimeni nu poate stii daca ea va castiga aceasta Cupa Mondiala; nu exista nicio garantie in acest sens, nici macar dupa o asemenea victorie zdrobitoare.
Indiferent, insa, de ce se va intampla in urmatoarele doua saptamani, sfertul de finala de la Cardiff va ramane, nu doar in istoria Cupei Mondiale, ci si a istoriei rugby-ului pe care il iubim atat, ca o performanta absolut exceptionala a selectionatei All Blacks!
Eugen Cionga (Cardiff)
FOTO: edition.cnn.com
