Magneziul este un macroelement esential chiar daca cantitatea totala stocata in organismul uman este de aproximativ 24 g (0,05% din greutatea corpului) dintre care 60% se gaseste depozitata in oase, alte 39% se gasesc intracelular in diferite tesuturi (dintre care 20% in muschi), iar restul de 1% in sange.
Magneziul este necesar in cca 300 de reactii biochimice avand rol catalitic in sinteza ATP-ului (adenozintrifosfat – metabolismul energetic), in reglarea metabolismului proteinelor, carbohidratilor, lipidelor, nucleotidelor si acizilor nucleici (ADN si ARN), intervenind practic in ciclul Krebs (generatorul energiei celulare).
Numeroasele cercecetari efectuate in ultimii 10 ani au demonstrat importanta acestui ion in mentinerea functiei musculare si nervoase, a celei cardiovasculare (tensiune arteriala, frecventa cardiaca), in reglarea nivelului de glucoza in sange, stimularea sistemului imunitar etc.
La nivelul fibrei musculare principalul lui rol este in relaxarea musculaturii, spre deosebire de calciu care este implicat in contractie. De asemenea, produce vasodilatatie prin relaxare muschilor netezi in structura peretilor vasculari fiind foarte util in prevenirea oboselii musculare si important in tratamentul sindromului de oboseala cronica – cu importante aplicatii in medicina sportiva si nu numai! Asa cum am aratat si mai sus, magneziul este un factor important in producerea energiei celulare si, deci, in sustinerea unui efort fizic intens si in revenirea post efort. Pentru o functionare optima trebuie insa ca in organism sa existe un echilibru intre principalii ioni: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fosfor si clor. De exemplu, daca avem deficit de magneziu se produce o crestere a influxului de calciu in interiorul fibrei musculare netede din peretii vasculari determinand spasm si ca o consecinta directa cresterea presiunii de perfuzie arteriale cu scaderea oxigenarii. Un nivel optim de magneziu previne acest fenomen.
Principala sursa de magneziu o reprezinta legumele si fructele (spanac, loboda, caise, avocado etc); fructele de mare au de asemenea un continut crescut de magneziu (dar, din pacate, in tara noastra sunt rar consumate), alte surse fiind reprezentate de: cerealele integrale, nuci, alune, arahide, preparate pe baza de soia.
Procesul de absorbtie si digestie al acestui mineral este sinergic cu cel al calciului. De fapt, se considera ca raportul ideal pentru organismul uman al acestor doi importanti ioni este de 2:1 calciu/magneziu. Mesele bogate in proteine, grasimi, alcoolul, alimentele cu continut ridicat de fosfor, zaharul si cofeina scad absorbtia intestinala. Stress-ul creste excretia renala de magneziu putand determina scaderea nivelelor din sange ale acestuia cu efecte negative pentru inima care devine susceptibila la aritmii si spasm vascular (risc crescut de infarct miocardic!).
Principalele simptome si/sau semne ale dificitului de magneziu sunt:
• la nivelul muschilor scheletici determina de la fasciculatii / crampe musculare pana la contracturi si intinderi musculare;
• cardiovascular: palpitatii, aritmii, prolaps valva mitrala, angina pectorala si hipertensiune arteriala;
• alte manifestari: anxietate, insomnie, hiperactivitate, atacuri de panica, agarofobie, pierderea poftei de mancare, greata, constipatie, spasme la nivelul tractului urinar, crampe menstruale etc. In deficite severe se asociaza cu hipocalcemie (nivel scazut al calciului in sange) si hipokaliemie (nivel scazut al potasiului in sange) complicand si mai mult tabloul clinic!
Prevenirea hipomagnezemiei se face prin mentinerea unui nivel corespunzator al ionului in organism astfel: barbatii adulti au nevoie de aproximativ 350 mg de mangeziu zilnic, iar femeile adulte de 280 mg zilnic, cu o crestere de pana la 420 mg/zi pentru femeile insarcinate sau cele care alapteaza. Necesarul zillnic la copii variaza intre 130 si 240 mg/zi in functie de varsta si greutate. In cazul diagnosticarii deficitului de magneziu sau cand exista un necesar crescut de magneziu suplimentele nutritive pot fi de un real ajutor. Conform ultimelor studii cea mai buna biodisponibilitate (ambsorbtie si utilizare de catre organism) o au cele pe baza de citrat de magneziu.
In concluzie, in ciuda cantitatii reduse din organismul uman, magneziu este un element de o reala importanta putand crea probleme grave intr-o posibila deficienta. Putem aplica aici vechea zicala conform careia „buturuga mica rastoarna carul mare!”
Dr. Alin Popescu
Coordonator medical FRR
Sursa: dralinpopescu.ro
